Câștigătorul lunii octombrie 2016

Cu voturile juriului împărțite în mod egal între Rețeaua de apoi de Răzvan Constantin Popa, Equilibrum de Florin Giurcă și Gorgona lui Elder Wiggin de Emil Duhnea, diferența au făcut-o voturile publicului. Iar acestea au înclinat foarte fragil balanța în favoarea povestirii Rețeaua de apoi de Răzvan Constantin Popa. Îi felicităm pe toți concurenții, iar pe Răzvan Constantin Popa îl anunțăm că va intra în posesia romanului Căldura ghețarilor de Nic Dobre. Mulțumiri sponsorului!

Citește mai departe

„Căldura gheţarilor” de Nic Dobre

          2016, editura Smart Publishing, 304 pag., ISBN 978-606-94108-6-8           Deşi prezent de ceva vreme în peisajul SF autohton, Nic Dobre a fost destul de zgârcit cu textele publicate. Am avut ocazia să citesc doar vreo două povestiri scrise de el, dar am fost frapat de un lucru: autorul braşovean reuşea să recreeze atmosfera lecturilor care m-au fascinat în perioada copilăriei şi adolescenţei, acea lume a aventurilor, cu o atmosferă optimistă chiar şi atunci când prezenta lucruri grave. Ştiind că lucrează la „Căldura gheţarilor”, am fost curios să văd cum arată dezvoltate la dimesiunea unui roman acele elemente întrezărite în textele de mai mică întindere.           Cartea descrie un viitor în care răcirea accentuată a climei a obligat omenirea să părăsească Pământul, refugiindu-se sub cupolele marţiene. După ce societarea s-a stabilizat în noul cămin, a început munca de recuperare a istoriei – fie că era vorba despre documente, cadavre, tehnologii, ori simpla colectare a unor resurse.           Personajul principal, John Hooverbart, îşi doreşte încă din copilărie să se facă „pământean”, cu alte cuvinte să se alăture echipelor care operează pe planeta-mamă a omenirii. Dorinţa lui merge însă mai departe – el vrea ca, după terminarea perioadei active, să devină proprietarul […]

Citește mai departe

„Căldura ghețarilor” de Nic Dobre

          Dacă dorința majorității oamenilor e să cunoască, să cucerească noi planete, mi-a plăcut ideea unui roman SF în care un om născut și crescut în spațiu visează să se întoarcă pe Pământ și să rămână acolo. E o nostalgie după loculunde, demult, înaintașii trăiau considerându-l ACASĂ. E un fel de dor, dar cum să-ți fie dor de ceva ce nu cunoști?  Poate în ADN-ul pământenilor, oricât s-ar modifica în urma schimbării condițiilor de viață, rămâne o genă care să-i cheme la origini.           John Hooverbart este un pământean născut pe Marte. În urma Marii Glaciațiuni, strămoșii lui s-au salvat colonizând planeta roșie. Au creat domuri imense sub care și-au construit așezările. Număi că, pe Terra, a rămas o mână de oameni, supraviețuitori ai marelui îngheț, care așteaptă ca planeta să le fie redată. Cei plecați pe Marte le vin în ajutor, trimițând specialiști dornici să se lupte cu ghețarii.           John este unul dintre ei. Își părăsește familia fără a spune că nu are de gând să se mai întoarcă. Odată ajuns pe Pământ, urmează cursurile Centrului de Primire și se califică în meseria de mecanic/conducător de transportor. Se alătură unor echipe de recuperare a […]

Citește mai departe