Poarta stelară (fragment)

                                   POARTA STELARĂ                                Volumul 2 din seria PROTECTORII                                                                   1.                                             REGINA ALBĂ             KAYLA                     Toate astea erau ale mele?!           Deja, mă luase ameţeala… Un castel în Aberdeen, două în Franţa, vile în Monaco, Cannes, Capri, Veneţia, Madrid. Apoi: păduri, lacuri, domenii de vânătoare în Bavaria, podgorii şi livezi în Spania, plantaţii de măslin în Grecia, Italia. Şi, ce conta într-adevăr: mine de diamant în Africa de Sud, câmpuri petroliere în Kazahstan şi Kamceatka.           Urmau colecţiile: tapiserii, arme şi heraldică medievală, picturi renascentiste, bijuterii Faberger, stampe japoneze, cristale de Murano. Numai statuetele din Orient valorau cât bugetul pe un an al Canadei. Iar monezile antice… experţii lucrau încă la estimare.           Ultimul paragraf: lichidităţi. Liam Wallace nu cumpăra acţiuni, bonuri de tezaur, n-avea încredere în banii electronici şi nu îi plăceau bancnotele. Prefera metalul, în lingouri – argint, aur, platină.           – Depozitele din Elveţia ajung la…           Vocea notarului scăzuse, conspirativ. A răsucit hârtia spre mine, punând degetul sub o cifră ce putea să reprezinte distanţa Pământ-Lună.           Notarul şi-a scos ochelarii aburiţi, i-a şters, apoi a verificat inventarul. Uitase ceva? Da, câteva oraşe patriarhale şi nişte munţi din Highland, în […]

Citește mai departe

Retro

            Huwe Lian coborî din maşină, îşi luă geanta de pe bancheta din spate şi se îndreptă cu paşi hotărâţi către intrarea principală a Centrului de Augmentare şi Terapie Post-Augmentare Reddan – Clubul Colecţionarilor “Matorgan“. Aşa se şi simţea: hotărât să-şi ducă planul până la capăt. Nu avea emoţii, nu avea reţineri. De-asta nici nu-l lăsase pe Sai să vină cu el: poate că, speriat de perspective, fratele său ar fi încercat să-l convingă să renunţe la operaţia de augmentare şi o scenă dramatică pe holurile Centrului nu ar fi fost de folos nimănui.           — Eşti sigur că nu e o decizie luată pe fugă? îi strigă Sai din urmă. Fratele său bătea darabana pe coarnele manşei de ghidaj, semn rar de nervozitate.           — Sunt, frăţioare, răspunse Huwe, fără să se întoarcă.           — Eşti sigur că nu vrei să vin cu tine?           — Sunt, frăţioare.           — Bine. Te aştept?           – Nu. Vreau să vin pe jos acasă.           Huwe Lian nu mai aşteptă replica lui Sai. Intră în recepţia Centrului şi abia închise uşa în urma sa, că o dronă de întâmpinare, purtând pe pieptul metalic numele “Napoleon“, îi ieşi în cale.           […]

Citește mai departe

„Îngropat de viu” de Dan Rădoiu

            Dan Rădoiu este unul dintre autorii mei contemporani preferați. Am avut plăcerea de a-l întâlni la unul dintre atelierele sale de confecționat povestiri, la AntareSFest, după ce în prealabil citisem câteva dintre operele sale și comunicasem în medul online. Cursivitatea scrierii, ghidușia cu care îmbina realul cu fantasticul și, nu în ultimul rând, personalitatea lui tonică m-au surprins în cel mai plăcut mod. Dan Rădoiu nu prea se ia în serios pe sine, ceea ce-l face o companie foarte plăcută, fără pedanterii sau prețiozități, în schimb ia în serios tot ce face, de la cursurile pe care le ține la cărțile pe care le publică.           Bineînțeles că atunci când am aflat că Dan a lansat o carte cumva înafara ariei în care confirmase deja (mă refer la cele două volume de „Povestiri de la marginea realității”, de la editura Crux), am fost curios să văd despre ce e vorba. Am intrat în posesia volumului de o sută de pagini la Gaudeamus, însă, din diferite motive, am început să-l citesc doar în februarie. Și-n aceeași zi în care l-am început, l-am și terminat. Deci cred că nu trebuie să spun mai multe despre cursivitatea lecturii.           Pe lângă […]

Citește mai departe

The snail killer

          You live in Kronstadt, a city in Transylvania. You are a Romanian citizen, your ethnicity is German. Your name is Wilhelm R.           The Romanian name of your city is different. You accept that, of course, but in your correspondence with Germany you use Kronstadt. You never discuss ethnic issues with Romanians. Your vanity prevents it. Your parents are not wealthy but for some obscure reason you have always felt upper class, a nobleman. You feel no tribulations regarding your ethnicity. Saxons, you say, are different from Hungarians. They claim almost nothing from Romania, but they don’t exactly feel uncomfortable in the country by the Danube and the Carpathian mountains. Many have immigrated to Germany. Why? On a whim, not because they couldn’t resist. I, for one, have never wanted to leave.           Your haughtiness is so large that it resembles an exaggerated modesty. Yes, Wilhelm, you are terribly vain, as if you were a real Graf. But you don’t even have a von in front of your name. That is what a somewhat intelligent Romanian man told you once at a party you hosted with your wife. You didn’t get mad. Or at least, you didn’t […]

Citește mai departe

Între (re)încălzirea globală și zăpezile de altădată

          Credeți în încălzirea globală? De ce? „Știți” sau „credeți”, de fapt? Cum ați explica încălzirea globală unui preșcolar? Ați folosi „materiale didactice auxiliare” sau i-ați comenta un documentar de pe youtube? Cum v-ați da seama că înțelege ce spuneți? Cum v-ați da seama că „vă crede”? Sau l-ați lăsa în pace fiindcă „e prea mic pentru astfel de probleme”?           Tot astfel, „știți” sau „credeți” că se citește prea puțină fantastică românească? Sau… se citește prea puțin, în general? Cum i-ați explica unui preșcolar că urmează să meargă la școală ca să învețe cam jumătate din timp cititul – în loc de, să spunem, vânătoarea cu capcane, aprinsul focului cu cremene și amnar – pe care îl va folosi prea puțin, în general, și, mai ales, „în special”?           Credeți că fantastica, în sub-genurile sf (post)apocaliptic și, să zicem, horror cu zombie ne pregătește pentru supraviețuire sau este o formă de divertisment? De ce? Cum i-ați explica unui preșcolar trecerea de la cărțile cu povești la ficțiunile speculative catastrofice? Sau l-ați lăsa „din greșeală” să-și sară ora de culcare pentru o vizionare în familie a unui film ca A Day After Tomorrow sau World War […]

Citește mai departe

Între (re)încălzirea globală și zăpezile de altădată

          Credeți în încălzirea globală? De ce? „Știți” sau „credeți”, de fapt? Cum ați explica încălzirea globală unui preșcolar? Ați folosi „materiale didactice auxiliare” sau i-ați comenta un documentar de pe youtube? Cum v-ați da seama că înțelege ce spuneți? Cum v-ați da seama că „vă crede”? Sau l-ați lăsa în pace fiindcă „e prea mic pentru astfel de probleme”?           Tot astfel, „știți” sau „credeți” că se citește prea puțină fantastică românească? Sau… se citește prea puțin, în general? Cum i-ați explica unui preșcolar că urmează să meargă la școală ca să învețe cam jumătate din timp cititul – în loc de, să spunem, vânătoarea cu capcane, aprinsul focului cu cremene și amnar – pe care îl va folosi prea puțin, în general, și, mai ales, „în special”?           Credeți că fantastica, în sub-genurile sf (post)apocaliptic și, să zicem, horror cu zombie ne pregătește pentru supraviețuire sau este o formă de divertisment? De ce? Cum i-ați explica unui preșcolar trecerea de la cărțile cu povești la ficțiunile speculative catastrofice? Sau l-ați lăsa „din greșeală” să-și sară ora de culcare pentru o vizionare în familie a unui film ca A Day After Tomorrow sau World War […]

Citește mai departe

Sentimentul religios şi literatura proastă

          Conceptul de literatură proastă nu este socotit pertinent de unii teoreticieni ai literaturii. În schimb, respectivii iau în considerare literatura kitsch şi literatura populară, afirmând că textele din aceste categorii sunt valide, în felul lor, din moment ce au cititori. O asemenea abordare presupune convingerea că valoarea estetică este relativă şi consensuală. Pentru aceşti adepţi ai principiului political correctness, o scriere kitsch nu este inferioară unei capodopere, este doar diferită. Ei ar admite probabil doar că fiecare gen în parte poate avea eşecurile sale în materie de realizare tehnică.           Pentru alţii teoreticieni şi critici literari, în schimb,  respectivele categorii, denumite prin eufemisme politicoase, fac parte din cuprinzătoarea literatură proastă. Ideea democraţiei în materie de ficţiuni literare este refuzată.           Actuala paradigmă a teoriei literare preferă prima abordare, adoptând egalitarismul în privinţa textelor din domeniu. Diatribele la adresa unor scrieri de prost gust literar şi rău alcătuite, frecvente cândva în revistele de la noi, nu mai sunt practicate decât sporadic, de nişte ultimi mohicani, apărători ai valorii estetice, având nostalgia vremurilor când editurile nu se numărau cu sutele în România, iar critica literară reuşea realmente să influenţeze editarea unor cărţi. Un text din această categorie este „Literatura proastă” de […]

Citește mai departe

Chivotul sufletelor

          ­­­­­­­ –Oooo, Zalmoxis, al nostru Părinte, ascultă-ne!           Barbari trufași și războinici, în hoarde imense, au venit călări tocmai de peste deșertul lui Gobi, din Asii și Mongolii, prădând totul în calea lor. S-au lovit de noi ca de un scut, dar atunci când au văzut că nu izbândesc în luptă dreaptă ne-au ocolit pe la nord și pe la sud pârjolind totul în cale. Au țesut alianțe cu dușmani mai vechi și iată cum Roma și Elada s-au prăbușit învinse nu doar de puterea dușmanului cât de defetism și trădare.           Suntem înconjurați.           Stau acum în fața voastră, respectabili cetățeni, plâng și acestea sunt lacrimile mele. Lacrimi curate, lacrimi în fața cărora trebuie să vă coborâți cu tristețe, dar și cu mânie.           Neamul nostru de ziditori este alungat de pe pământurile strămoșești, încet, metodic, de vrăjmași puternici și fără milă.            Am lăsat uneltele și am luat armele căci am rămas ultima redută a civilizației. Acum, aici, pe pământul bătrânei Dacii, se va da bătălia finală.           Glet vorbește:              – La nord-est sunt mongolii. Se adună dincoace de marele Nistrum de unde dau lovituri concentrate asupra forturilor noastre de peste Prutae. La est sunt tătarii […]

Citește mai departe

The Core de Peter V. Brett

The Core                                    (Miezul)                            de Peter V. Brett        Am stat mult pe ganduri daca sa scriu aceasta recenzie sau nu. Am vorbit despre toate celelalte romane ale seriei si ma simteam intr-un fel dator sa duc … Continuă lectura

Citește mai departe
1 2 3 4 121