Marian Truţă (redactor-şef), "CPSF 32-33" (2015)

La începutul lunii august, de la Librăria Nemira de pe Bulevardul Magheru, din Capitală, am achiziţionat un exemplar din numărul dublu, 32-33, al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2015). L-am parcurs în două zile. Şi iată ce am aflat:

Textul care deschide sumarul acestui număr dublu este o nuvelă a subsemnatului, „În serviciul Maiestăţii Sale Imperiale”. Face parte din proiectul steampunk Cartea cu scoarţe de argint, ferecate” şi îl are ca personaj principal pe agentul secret Bon d’Age. Sper să vă facă tot atâta plăcere să citiţi nuvela câtă mi-a făcut mie să o scriu.

Apoi, în traducerea doamnei Antuza Genescu, veţi găsi o povestire de David Levine, „În avarie”. Este o operă spaţială captivantă, cu bătălii spectaculoase şi un final neaşteptat. Ca subiect, aminteşte întrucâtva de povestirea „Dezertorul” din CPSF 31, căci protagonista-naratoare este o inteligenţă artificială de la bordul unei astronave de luptă, iar tema e confruntarea dintre valorile morale şi măcelul lipsit de scrupule sau de limite.

„Pe câmpia spiritelor”, de Lou Antonelli, combină tema SF a primului contact cu o civilizaţie extraterestră şi tema fantastică a vieţii de după moarte şi a ghidării spiritelor în călătoria de dincolo. Traducerea îi aparţine tot doamnei Antuza Genescu.

Aceeaşi traducătoare ne oferă şi versiunea română a ultimei povestiri din sumar, „Despărţiţi de infinitate” de Robert Charles Wilson. Am fost plăcut impresionat de acest text care îmbină bibliofilia, teoria universurilor posibile, astrofizica şi tema primului contact cu o civilizaţie extraterestră. Cu siguranţă că este o poveste care invită şi recompensează o a doua lectură.

Sumarul se încheie cu episodul al patrulea al serialului de bandă desenată „Zona de est” realizat de artistul craiovean Viorel Pîrligras.

Ce am remarcat cu plăcere la acest număr de colecţie este prezentarea grafică ieşită din comun. Artistul grafic Tudor Popa a creat o copertă elegantă, ce reflectă foarte bine spiritul nuvelei mele. Totodată, dumnealui a realizat o serie de ilustraţii ce amintesc gravurile din romanele lui Jules Verne, iar lectura este mult îmbogăţită de lucrările sale detaliate şi inspirate. Pentru celelalte texte din cuprins, a creat alte imagini, fiecare în altă tehnică. Mai ales cele care însoţesc povestirea lui Robert Charles Wilson ilustrează magistral combinaţia de melancolie, stranietate şi decadenţă ce răzbate din text. Cu toate că şi în numerele precedente ale revistei a publicat ilustraţii frumoase, de această dată bunul meu prieten pare să se fi întrecut pe sine însuşi.

Am remarcat şi traducerile de bună calitate ale doamnei Antuza Genescu, redactarea literară îngrijită făcută de Ecaterina Derzsi, precum şi raportul rezonabil calitate/preţ. Trebuie să precizez şi că, din toată seria nouă a Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice, acest număr dublu are cele mai multe pagini (160). Ca urmare, îi felicit pe redactorul-şef Marian Truţă şi pe colegii săi din echipa redacţională pentru o treabă foarte bine făcută, iar pe dumneavoastră vă invit să comandaţi un exemplar la preţ promoţional aici. Lectură plăcută!
Citește mai departe

Terry Pratchett, "A Slip of the Keyboard" (2014)

La mijlocul lunii iulie 2015, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Librăria Nautilus, am achiziţionat un volum de Sir Terry Pratchett: A Slip of the Keyboard – Reflections on Life, Death and Hats (Editura Corgi, Londra, 2015). L-am parcurs destul de repede. Şi iată ce am aflat:

A Slip of the Keyboard reuneşte o selecţie de texte de nonficţiune. (De altfel, volumul le este dedicat tuturor acelora care l-au ajutat pe autor de-a lungul carierei.)

„Cuvântul înainte” îi aparţine lui Neil Gaiman, prieten al scriitorului şi coautor al romanului Good Omens. Cu farmec, vervă şi cu o doză de furie cauzată de maladia incurabilă ce îl măcina pe Sir Terry, Gaiman ne prezintă masca publică a îndrăgitului autor britanic, persoana privată dindărătul măştii, anecdote şi reflecţii.

Partea întâi a volumului se intitulează „A Scribbling Intruder” şi reuneşte eseuri, articole şi discursuri publice referitoare la viaţa de scriitor a lui Sir Terry Pratchett. Unele dintre acestea au de-a face cu literatura fantastică în general („Why Gandalf Never Married”, „Roots of Fantasy”). Altele se referă în mod specific la meşteşugul scrisului („Notes from a Successful Fantasy Author: Keep It Real”). Câteva se referă în mod specific la turnee de promovare a cărţilor şi întâlniri cu cititorii („Advice to Booksellers”, „No Worries”). Şi, după cum probabil vă aşteptaţi, un articol anume îi este dedicat unui prieten şi coleg scriitor („Neil Gaiman: Amazing Master Conjuror”).

Partea a doua, „A Twit and a Dreamer”, ni-l prezintă în schimb pe omul Terry Pratchett. Amintiri despre bunica Pratchett („On Granny Pratchett”), eseuri despre lecturi, anticariate şi biblioteci publice („A Star Pupil”, „Tales of Wonder and of Porn”), anecdote din vremea când Sir Terry lucra ca jurnalist şi chiar o relatare foarte personală despre dimineţi în care, cu noaptea în cap, tânărul Pratchett pornea în căutare de ciuperci („That Sounds Fungi, It Must Be the Dawn Chorus”). Tot în această secţiune a cărţii veţi găsi şi introduceri scrise pentru volumele altor autori, ca şi unele reflecţii amuzante despre Crăciun („The Meaning of My Christmas”, „Alien Christmas”).

Partea a treia conţine o suită de articole mai recente şi se intitulează „Days of Rage”. Aici îl veţi regăsi pe Sir Terry Pratchett în calitate de cetăţean responsabil. Unele articole au de-a face cu deteriorarea mediului înconjuurător şi cu specii pe cale de dispariţie („The Orangutans Are Dying”). Altele tratează despre insuficienţa sprijinirii cercetărilor pentru combaterea maladiei lui Alzheimer („I’m Slipping Away a Bit at a Time… And All I Can Do Is Watch It Happen”). Câteva discută starea sistemului de sănătate britanic („The NHS Is Seriously Injured”). Şi, din păcate, destule discursuri şi eseuri tratează despre chestiunea legalizării sinuciderii asistate pentru bolnavii incurabili în fază terminală („Point Me to Heaven When the Final Chapter Comes”, „Assisted Dying: It’s Time the Government Gave Us the Right to End Our Lives”).

Fireşte, cum cărţile lui Sir Terry sunt presărate cu note de subsol amuzante, volumul de faţă se încheie cu: „And Finally…” – „Terry Pratchett’s Wild Unattached Footnotes to Life”. Într-un fel, A Slip of the Keyboard, în ansamblu, pare o vastă notă de subsol la opera literară a îndrăgitului autor britanic. În lumina lecturii recente a volumului Watching the English, am remarcat practic pe fiecare pagină atitudini tipic englezeşti, ilustrate magistral: felul în care Sir Terry nu se lua prea tare în serios, autoironia, umorul (mai ales în raportarea la chestiunile serioase), politeţea, modestia, păstrarea intimităţii, corectitudinea, simpatia pentru cei defavorizaţi – până şi un articol amuzant despre statul la coadă.

Şi, dacă din unele articole incluse în A Slip of the Keyboard am aflat cum în copilărie şi adolescenţă autorul a fost un cititor vorace care de la Stăpânul inelelor a trecut la Beowulf şi de acolo mai departe, la cărţi de istorie şi paleontologie, pe de altă parte trebuie să observ, după parcurgerea acestui volum retrospectiv, că Sir Terry a dăruit din plin culturii care l-a format. Dacă volumele sale de ficţiune ne încântă, A Slip of the Keyboard ne invită în culise şi ne face cunoştinţă cu creatorul. La încheierea acestei cărţi, ne simţim norocoşi că am fost contemporani cu Sir Terry Pratchett şi percepem mai acut pierderea pe care am suferit-o cînd îndrăgitul autor a dispărut dintre noi.

Cum o asemenea carieră nu se putea acoperi cu un singur volum retrospectiv, există şi o colecţie cu proza scurtă a lui Sir Terry, A Blink of the Screen. Dar despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie.
Citește mai departe

Un nou număr de colecţie din CPSF Anticipaţia

Astăzi, Editura Nemira a anunţat apariţia unui număr dublu din Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia, 32-33. Ilustraţia copertei îi aparţine artistului grafic Tudor Popa, care s-a întrecut pe sine însuşi, iar selecţia textelor a fost făcută de redactorul-şef Marian Truţă.

În cuprinsul acestui număr al revistei veţi întâlni povestiri de David Levine, Lou Antonelli, Robert Charles Wilson, precum şi un nou episod de bandă desenată realizat de Viorel Pîrligras. Totodată, veţi avea ocazia să citiţi o nuvelă a subsemnatului, „În serviciul Maiestăţii Sale Imperiale”, din volumul în pregătire Cartea cu scoarţe de argint, ferecate.

Puteţi comanda CPSF 32-33 online aici, sau îl puteţi achiziţiona la librăriile Nemira (detalii aici). 
Citește mai departe

Marian Truţă – "CPSF 31" (2015)

La finalul lunii iunie, cu prilejul unei promoţii, am achiziţionat de la Librăria Nemira de pe Bulevardul Magheru, din Capitală, numărul 31 din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2015). L-am parcurs ieri. Şi iată ce am aflat:

Primul text din cuprins este o povestire încadrabilă la noua operă spaţială, „Dezertorul” de Steve Rzasa. Autorul american combină elemente tipice pentru această subspecie literară – nanotehnologie, astronave, bătălii spaţiale pe muchie de cuţit, inteligenţe artificiale şi conştiinţe umane încărcate în sisteme informaţionale – însă întoarce pe dos unele clişee ale genului SF. Mai exact, protagonistul-narator, Taren X 45 Delta, este o inteligenţă artificială de la bordul unei astronave de război, însă îşi pune probleme morale şi dezvoltă compasiune pentru fiinţele (post)umane şi respect pentru legi. În schimb, antagonistul Alfa 7 Alfa, o conştiinţă postumană încărcată în sistemele navei-amiral a Integrării, caută cu tot dinadinsul să alunge orice urmă de milă sau de decenţă în căutarea victoriei cu orice preţ asupra Ascendenţei.

Lucian Dragoş Bogdan, în „Povestea fratelui Jacopo”, ne oferă o elegantă istorioară cu tâlc despre aventurile unui copil născut într-o familie nobilă, vândut unor circari, crescut şi educat la o mânăstire, apoi rămas pe drumuri. Cam ca în Jack of Shadows de Roger Zelazny, protagonistul are şansa de a căpăta mare putere şi de a se răzbuna asupra celor care îl nedreptăţiseră – dar lumea nu devine neapărat un loc mai bun ca urmare a răzbunării. Atât prin subiect cât şi prin stilul foarte îngrijit, „Povestea fratelui Jacopo” rămâne în memoria cititorilor şi invită la o a doua lectură.

În „Deliciile paradoxului”, Mircea Opriţă discută în detaliu despre viaţa şi opera lui Moise Cahn, mai cunoscut cititorilor români sub pseudonimul literar Ovid S. Crohmălniceanu. Ca şi în alte ocazii, domnul Opriţă ne farmecă prin erudiţia şi eleganţa articolului şi prin claritatea cu care expune informaţiile.

Apoi, am avut şansa de a reciti o povestire de Ovid S. Crohmălniceanu, „De ce e cerul albastru”, pe care o parcursesem prima oară în 1986, în volumul Alte istorii insolite. Acum, faţă de acea primă lectură, am avut ocazia să apreciez complexitatea borgesiană a ţesăturii de trimiteri la istoria ştiinţei şi culturii.

Spre final, am descoperit o raritate: o povestire cyberpunk. E posibil să mă înşel, însă cred că „Jocul de-a supravieţuirea” de Anthony Allan Chester este al doilea text cyberpunk apărut în noua serie CPSF – primul fiind „Grădinile scufundate” de Bruce Sterling, în CPSF 15. Textul conţine suficiente clişee (infractori cu implanturi electronice, poliţişti acriţi în meserie, zone urbane deteriorate, buticuri cu realităţi virtuale de închiriat), însă e scris coerent şi are o intrigă ce duce undeva, spre deosebire de atâtea texte autohtone care, în anii 1990, se doreau a fi încadrate în acest curent literar.

Sumarul se încheie cu episodul al treilea al serialului de bandă desenată „Zona de Est” realizat de artistul craiovean Viorel Pîrligras.

Am apreciat calitatea traducerilor Antuzei Genescu şi redactarea literară destul de bună a Ecaterinei Derzsi. Dar un punct major de atracţie al acestui număr din CPSF îl reprezintă ilustraţia copertei, realizată de Tudor Popa – dinamică, elegantă şi atractivă pentru un public tânăr, care a crescut cu jocuri video de înaltă rezoluţie. Tot acestui artist grafic de excepţie i se datorează şi ilustraţiile din interiorul revistei – dintre care multe însoţesc povestirea „Dezertorul”.

Ca urmare a celor de mai sus, recomand numărul 31 din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice ca pe o piesă de colecţie, care merită cu prisosinţă să fie citită de pasionaţii de literatură SF şi fantastică. (De altfel, puteţi comanda aici un exemplar la preţ promoţional.) Îi felicit pe redactorul-şef Marian Truţă şi pe colegii săi din colectivul de redacţie pentru o treabă foarte bine făcută şi… sunt la fel de curios ca şi dumneavoastră ce surprize ne rezervă pentru numărul următor al revistei.
Citește mai departe

Neal Stephenson – "Some Remarks" (2012)

Pe Neal Stephenson îl apreciez nu doar ca romancier, ci şi ca eseist. De aceea, când mulţumită importatorilor mei preferaţi de la Librăria Nautilus am avut ocazia să achiziţionez un exemplar din volumul său Some Remarks (Atlantic Books, Londra, 2013), nu am ezitat.

Am parcurs cu plăcere acest volum în iulie 2015. Şi iată ce am aflat:

„Introducerea” pune, într-un mod concis şi clar, conţinutul volumului în perspectivă.

Apoi, veţi găsi, în ordine non-cronologică, articole de popularizarea ştiinţei, interviuri, transcrieri ale unor discursuri publice, povestiri, prefeţe ale unor cărţi, reportaje. Astfel, veţi afla despre efectele dăunătoare ale şederii la birou („Arsebestos”), despre rivalitatea dintre Leibniz şi Newton („Metaphysics in the Royal Society 1715-2010”) şi despre contextul politic şi militar internaţional care a dus la cursa spaţială din perioada Războiului Rece („Locked In”).

Interviurile sunt edificatoare şi amuzante, precum „Slashdot Interview”, din 2004, sau „The Salon Interview”, din acelaşi an. Am remarcat totodată tactul cu care, când întrebările au trecut de la zona literaturii la cea a consilierii unei companii private ce se ocupă de zborul spaţial, Neal Stephenson a evitat să dea răspunsuri exacte.

Destul de amuzante şi autoironice sunt şi discursuri publice ca „Gresham College Lecture”, unde scriitorul discută despre diferenţele dintre literatura cu pretenţie de artă şi literatura de consum, sau ca „Why I Am a Bad Correspondent”, în care se pun franc în balanţă avantajele şi dezavantajele întreţinerii corespondenţei particulare cu diverşi cititori cu beneficiile şi neajunsurile concentrării exclusive asupra carierei de scriitor.

În aceeaşi zonă a opiniilor exprimate franc se înscriu câteva cronici de film („It’s All Geek to Me”, despre 300, sau „Turn On, Tune In, Veg Out”, despre Revenge of the Sith), prezentările propriilor cărţi („Time Magazine Article about Anathem„) sau prefeţele scrise pentru cărţile altor autori („Everything and More Foreword” şi „Innovation Starvation”). Adesea, opiniile exprimate sunt nu doar bine argumentate, ci şi relevante pentru societatea occidentală – ca, de exemplu, noţiunea că idei ştiinţifico-fantastice precum roboţii lui Isaac Asimov, astronavele lui Robert A. Heinlein sau ciberspaţiul lui William Gibson au exprimat sintetic, hieroglific, proiecte pe care ulterior inginerii le-au pus în practică. (Şi tot de la autorii de literatură SF se aşteaptă următoarele viziuni care să se transforme în proiecte majore.)

Punctul de interes al volumului l-au constituit însă reportaje scrise de Neal Stephenson pentru revista Wired, ca „In the Kingdom of Mao Bell” (fragmente) şi „Mother Earth, Mother Board” (reprodus integral). Dacă în In the Beginning… Was the Command Line Neal Stephenson a tratat despre diferitele sisteme de operare şi efectele lor asupra utlizatorilor individuali, respectiv asupra societăţii în ansamblul ei, în cele două reportaje din acest volum se concentrează asupra telecomunicaţiilor globale şi asupra unor aspecte precum construirea cablurilor de fibră optică, instalarea cablurilor submarine, tranziţia cablurilor la ţărm sau jocurile de cooperare/concurenţă între diversele corporaţii telecom pe plan internaţional.

Fireşte, veţi găsi şi două povestiri SF ale autorului american („Spew” şi „The Great Simoleon Caper”, dintre care cea dintâi a apărut şi în traducere română sub titlul „Măţăraie”), precum şi prima (şi singura) frază dintr-un roman poliţist plasat în Comitatul de pe Pământul de Mijloc al lui J. R. R. Tolkien, „Under-Constable Proudfoot”.

Pe ansamblu, Some Remarks a meritat cu prisosinţă timpul petrecut cu lectura, iar unele articole din cuprinsul său m-au făcut curios în privinţa altor lucrări ale lui Neal Stephenson, ca Anathem sau Ciclul Baroc. Nu în ultimul rând, eseul „Innovation Starvation” a reprezentat punctul de plecare pentru o antologie foarte ambiţioasă, Hieroglyph, în cuprinsul căreia apar multe nume de valoare din SF-ul anglo-saxon. Prin urmare, la momentul potrivit veţi găsi la Ţesătorul noi cronici dedicate volumelor semnate de Neal Stephenson.

(Iar dacă doriţi şi dumneavoastră un exemplar din Some Remarks, puteţi comanda online un exemplar aici.)
Citește mai departe

Marian Truţă (redactor-şef) – "CPSF 30" (2015)

Spre finalul lunii mai, prin amabilitatea bunului meu prieten Tudor Popa, am primit un exemplar din numărul 30 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2015). L-am parcurs abia în iulie acest an.

Şi iată ce am aflat:

Prima povestire din cuprins, „Îngerul” de Pat Cadigan, este încadrabilă la categoria „fantastic urban”. Mai exact, protagonistul-narator este o persoană fără adăpost care colindă pe străzile unei metropole în compania unei entităţi stranii. Aceasta din urmă este invizibilă pentru cei mai mulţi oameni, însă uneori, folosindu-şi capacităţile ieşite din comun, poate îndeplini acţiuni de-a dreptul miraculoase. Treptat, pe măsură ce situaţia celor două personaje principale se agravează, cititorii ajung să înţeleagă originea acestei entităţi şi motivele pentru care, asemenea altor asemenea personaje stranii, a fost exilată pe Pământ.

Urmează o scurtă prezentare făcută de Liviu Radu volumului de critică literară „Alte cronici” al domnului Mircea Opriţă.

De altfel, tocmai Mircea Opriţă este cel care semnează povestirea „O floare pentru căpitan”, o viziune a viitorului îndepărtat în care trimiterea astronavelor către alte stele şi primirea lor la revenirea din misiune au devenit nişte operaţiuni de rutină. Şi dacă un astronaut ar reveni din misiune reconstruit de o rasă extraterestră… într-un mod nepământean?

„Mina gravitaţională” de Stephen Baxter ne poartă într-un viitor încă şi mai îndepărtat, în care stelele au încetat să mai emită lumină, iar descendenţii îndepărtaţi ai omenirii extrag energie din reţele de găuri negre. Povestirea face parte din volumul Phase Space şi, alături de romanele Time, Space şi Origin, se încadrează în seria „Manifold”. Traducerea „Minei gravitaţionale”, ca şi a povestirii de Pat Cadigan, i se datorează Antuzei Genescu.

Spre final, veţi găsi şi o povestire horror de Liviu Surugiu, „Ultimul vis al lui Mart Senson”. Textul combină imagini suprarealiste, o tramă poliţistă şi o ipoteză tulburătoare referitoare la relaţiile dintre vise şi metabolism. Aş fi preferat ca stilul să nu fie atât de telegrafic, cu numeroase alineate de două rânduri, un rând sau o jumătate de rând (cam ca Fight Club), însă asta e o chestiune de gusturi.

Pe ultimele pagini ale revistei, veţi găsi episodul al doilea al benzii desenate „Zona de Est”, realizată de artistul craiovean Viorel Pîrligras.

Pe ansamblu, numărul 30 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice mi s-a părut cam la fel de bun ca şi cele două sau trei dinaintea lui. Am remarcat însă o schimbare interesantă în privinţa prezentării grafice. Mai exact, artistul grafic Tudor Popa a contribuit nu numai cu ilustraţia copertei, ci şi cu ilustraţii interioare pentru trei dintre povestiri. Stilurile sunt diferite – oarecum biomecanic într-un caz, ceva mai abstract în al doilea, suprarealist în al treilea – însă efectul de ansamblu este memorabil.

Ca urmare, îi adresez felcitări nu doar redactorului-şef Marian Truţă pentru o treabă bine făcută, ci şi lui Tudor Popa, pentru o contribuţie considerabil mai mare la prezentarea grafică. (Şi, cum lucrurile bune nu se tac, vă anunţ că puteţi cumpăra la preţ promoţional acest număr special de revistă aici.) În rest, am început deja lectura numărului 31 din CPSF. Dar despre acela vom discuta cu altă ocazie.
Citește mai departe

Marian Truţă (redactor-şef) – "CPSF 29" (2015)

În aprilie anul acesta, de la Librăria Nemira de pe Bulevardul Magheru, din Capitală, am cumpărat un exemplar din Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice Anticipaţia (Editura Nemira, Bucureşti, 2015). De parcurs, l-am parcurs abia în luna iulie. (Mai bine mai târziu…)

Şi iată ce am aflat:

Prima povestire din sumar îi aparţine autorului american Kim Stanley Robinson şi se intitulează „Înainte de trezire”. Premisa este că, într-un viitor apropiat, omenirea trece de la o delimitare precisă între veghe, somn şi vis la o stare intermediară în care visele se amestecă cu percepţia realităţii. Protagonistul, Abernathy, şi colegii săi caută să descopere atât cauzele acestei situaţii fără precedent cât şi metodele prin care societatea omenească ar putea fi ţinută în funcţiune. Remarcabil, în cazul acestui text, este că discursul naratorial redă trăirile subiective ale protagonistului, cu imagini suprarealiste ce amintesc de experimentele stilistice ale Noului Val, în vreme ce cauzele fenomenelor descrise, respectiv metodele pentru contracararea efectelor, sunt tratate în manieră hard SF.

Tot în domeniul hard SF este încadrabilă şi povestirea autorului Alexandru Lamba, „Reculul praştiei”. Protagonistul-narator, comandant al unei astronave, este trezit prea devreme din starea criogenică numai pentru a afla că situaţia de ansamblu din Sistemul Solar s-a schimbat radical, iar misiunea sa a fost compromisă. Nu întâmplător, într-un text despre efectul de praştie asupra navelor spaţiale care trec prin câmpul gravitaţional al giganţilor gazoşi apar şi referiri intertextuale la Sir Arthur C. Clarke şi la seria „Rama”.

Oliviu Crâznic contribuie la sumarul acestui număr cu un articol dedicat romanelor lui Liviu Radu din seria „Glia”. Pe de o parte, am remarcat şi de această dată claritatea şi concizia stilului utilizat, precum şi maniera organizată şi echilibrată în care e structurat textul. Pe de alta, apreciez efortul domnului Crâznic de a face cunoscut unui public cititor mai larg una dintre capodoperele purtătorului de drapel al nouăzeciştilor, Opţiunea, şi subscriu la opinia dumnealui că ar fi necesară o a doua ediţie a acestui roman. (Totodată, m-am bucurat să văd că, în articol, autorul a amintit şi lucrarea mea O introducere în opera lui Liviu Radu.)

Apoi, în CPSF 29 veţi regăsi o schiţă a lui Liviu Radu, „Ziua dimensiunii zero”, care îi poartă pe cititori de la teoria Big Crunch la Sfârşitul Vremurilor şi… la Judecata de Apoi. Schiţa este reluată din cuprinsul volumului Singur pe Ormuza şi merită cu siguranţă o a doua lectură.

Schiţa „Mâinile reci şi mirosul de sare” de Jy Yang, în schimb, este o mostră de fantastic sumbru, care o să vă dea fiori. Protagonista, Anja, este vizitată periodic de cineva care ar putea să fie soţul ei, revenit acasă după ce se înecase pe mare, sau ar putea fi o fantasmă din copilărie, ori o creatură mitologică.

„Alegorii şi avertismente” vă prezintă, în maniera elegantă a lui Mircea Opriţă, informaţii despre viaţa şi opera autorului hunedorean Miron Scorobete. Am aflat, astfel, că autorul de proză ştiinţifico-fantastică este totodată poet, publicist, dramatrug şi autor de cărţi pentru copii.

Dealtfel, spre finalul revistei puteţi găsi o povestire de Miron Scorobete, „Masca”, în care protagonista-naratoare, Dia, relatează despre un revelion cu peripeţii.

Sumarul se încheie cu primul episod din banda desenată „Zona de Est”, creată de artistul craiovean Viorel Pîrligras.

Dintre plusurile acestui număr din CPSF (pe care îl puteţi comanda aici la preţ promoţional), pe lângă prozele reuşite şi articolele de referinţă despre care am relatat mai sus, aş aminti ilustraţia copertei, creată de artistul grafic Tudor Popa, redactarea îngrijită şi buna calitate a traducerilor.

Singurul minus demn de menţionat este că, din păcate, şi din acest număr al revistei lipseşte numele traducătoarei (sau al traducătorului). În rest, domnul redactor-şef Marian Truţă şi colaboratorii săi din colectivul de redacţie merită felicitări pentru o treabă bine făcută.

În ceea ce mă priveşte, voi parcurge cât de curând CPSF 30. Dar despre acela am să vă relatez cu altă ocazie…
Citește mai departe

Harap Alb continuă nr. 17

În numărul 17, Miron se întoarce acasă, în Zapara unde nu stă prea mult. Se întâlnește cu Ștefan, Mara și Lardea. Împreună, pleacă spre alte aventuri, care încep oarecum… furtunos. Zarema ajunge cu armata lui în Arina unde este așteptat de Mîrza. Haiganu aruncă și el un ochi critic peste tot ce se întâmplă. În […]

Citește mai departe
1 136 137 138 139 140