„Tenebre, Labirintul” de Daniel Timariu

          2017, editura Tritonic, colecția Fantasy, 212 pag., ISBN 978-606-749-282-2                     Spuneam despre primul volum al seriei Tenebre, Cazul Laura, că pune piatra de temelie a unei serii care aștept să mă farmece în continuare cel puțin la fel de mult. Afirmam lucrul cu pricina în pofida unor mici scăpări descoperite în cadrul intrigii – una dintre ele datorată neatenției, alta unei abordări prea criptice, care nu i-a permis cititorului să descifreze complet deznodământul.           Toate acestea mi s-au părut, însă, neajunsuri minore. Textul mă entuziasmase prin ideea sa, prin stilul de scriere. Căci Daniel Timariu are un har aparte pentru poveștile ce îmbracă locuri și evenimente. Așa se face că, profitând de bogatul filon mitologic bănățean, în care s-au împletit legendele mai multor popoare și etnii, a inventat o poveste despre un detectiv timișorean capabil să comunice cu Lumea Tenebrelor – locul bântuit de ființe supranaturale.           De data aceasta, cazul pe care trebuie să-l rezolve are legătură cu demonii ce au ajutat la construirea Templului lui Solomon. Totul începe inocent, cu cerința demoniței Mazikeen, care-l contactează pe holurile primăriei și-i cere ajutorul. Lucrurile scapă repede de sub control, căci făptura aparent inofensivă se dovedește a fi urmărită […]

Citește mai departe

„Îngropat de viu” de Dan Rădoiu

            Dan Rădoiu este unul dintre autorii mei contemporani preferați. Am avut plăcerea de a-l întâlni la unul dintre atelierele sale de confecționat povestiri, la AntareSFest, după ce în prealabil citisem câteva dintre operele sale și comunicasem în medul online. Cursivitatea scrierii, ghidușia cu care îmbina realul cu fantasticul și, nu în ultimul rând, personalitatea lui tonică m-au surprins în cel mai plăcut mod. Dan Rădoiu nu prea se ia în serios pe sine, ceea ce-l face o companie foarte plăcută, fără pedanterii sau prețiozități, în schimb ia în serios tot ce face, de la cursurile pe care le ține la cărțile pe care le publică.           Bineînțeles că atunci când am aflat că Dan a lansat o carte cumva înafara ariei în care confirmase deja (mă refer la cele două volume de „Povestiri de la marginea realității”, de la editura Crux), am fost curios să văd despre ce e vorba. Am intrat în posesia volumului de o sută de pagini la Gaudeamus, însă, din diferite motive, am început să-l citesc doar în februarie. Și-n aceeași zi în care l-am început, l-am și terminat. Deci cred că nu trebuie să spun mai multe despre cursivitatea lecturii.           Pe lângă […]

Citește mai departe

The Core de Peter V. Brett

The Core                                    (Miezul)                            de Peter V. Brett        Am stat mult pe ganduri daca sa scriu aceasta recenzie sau nu. Am vorbit despre toate celelalte romane ale seriei si ma simteam intr-un fel dator sa duc … Continuă lectura

Citește mai departe

„Tenebre – Labirintul” de Daniel Timariu

                    Am așteptat cel de-al doilea volum al seriei, nerăbdătoare să aflu ce se mai întâmpla prin Timișoara văzută, dar mai ales prin cea nevăzută. “Labirintul” poate fi un volum de sine-stătător, flashbackurile detectivului Alex oferind suficiente informații astfel încât povestea să curgă frumos, unitar, personajele să se deconspire și să se prezinte în întreaga lor splendoare.           Însoțit de credinciosul Qiqirn, câinele Iadului, Alex se trezește în mijlocul unui conflict: nu se mai simte bine primit în Crâșma Satirilor, e urmărit prin oraș de niște entități necunoscute, iar casa îi e bântuită de o silfidă. Și toate acestea, de la un mesaj primit pe e-mail. O anume Mazikeen îl atrage pe holurile primăriei, promițând niște dezvăluiri senzaționale, dar și cerându-i ajutor.           De aici încolo e cam greu să vorbim despre carte fără să stricăm surpriza pregătită de autor. Ideea e că Alex și Qiqirn se întâlnesc din nou cu vârcolacii lui Farkaș, strigoii lui Zurazis și zânele din pădure. Mai apar, însă, silfidele, îngerii și demonii lui Solomon, dar și Știmele Casei. Satirul Otis alege să stea deoparte, dând impresia că se dezice de acțiunile detectivului. Înțelepciunea îl sfătuiește, însă, să lase lucrurile să curgă, să observe […]

Citește mai departe

„Tenebre – Labirintul” de Daniel Timariu

                    Am așteptat cel de-al doilea volum al seriei, nerăbdătoare să aflu ce se mai întâmpla prin Timișoara văzută, dar mai ales prin cea nevăzută. “Labirintul” poate fi un volum de sine-stătător, flashbackurile detectivului Alex oferind suficiente informații astfel încât povestea să curgă frumos, unitar, personajele să se deconspire și să se prezinte în întreaga lor splendoare.           Însoțit de credinciosul Qiqirn, câinele Iadului, Alex se trezește în mijlocul unui conflict: nu se mai simte bine primit în Crâșma Satirilor, e urmărit prin oraș de niște entități necunoscute, iar casa îi e bântuită de o silfidă. Și toate acestea, de la un mesaj primit pe e-mail. O anume Mazikeen îl atrage pe holurile primăriei, promițând niște dezvăluiri senzaționale, dar și cerându-i ajutor.           De aici încolo e cam greu să vorbim despre carte fără să stricăm surpriza pregătită de autor. Ideea e că Alex și Qiqirn se întâlnesc din nou cu vârcolacii lui Farkaș, strigoii lui Zurazis și zânele din pădure. Mai apar, însă, silfidele, îngerii și demonii lui Solomon, dar și Știmele Casei. Satirul Otis alege să stea deoparte, dând impresia că se dezice de acțiunile detectivului. Înțelepciunea îl sfătuiește, însă, să lase lucrurile să curgă, să observe […]

Citește mai departe

Dan Doboș – „Eu 2.0”

              2017, editura Media-Tech, colecția SciFiScop, 214 pag., ISBN 978-973-8364-34-9                     Am fost entuziasmat de romanul „DemNet”. Avusesem emoții, recunosc, pentru că ștacheta era ridicată destul de sus după trilogia Abației. Noul roman s-a dovedit a fi de cu totul altă factură, din punct de vedere al genului, dar la fel de bun calitativ. Și, evident, lăsa loc pentru continuare. Care, aveam să aflu, urma să se concretizeze în două volume: „Chabilla”, preconizat să apară în 2013 și „Heetry”, programat pentru 2015.           Lucrurile n-au mers cum au fost anunțate. În ceea ce privește actul artistic, se întâmplă uneori ca acesta să nu se coacă pe cât de repede și-ar dori autorul. Din păcate, în cazul de față, prin 2014 Dan Doboș a anunțat chiar că renunță să mai scrie SF. Recunosc că am fost dezamăgit și am tot sperat să revină asupra deciziei. Mai mult, l-am bătut la cap cu asta cu fiecare ocazie în care ne-am întâlnit. Și firește că m-am bucurat enorm când am aflat despre volumul de față, care cuprinde șapte povestiri din universul DemNet. Nu era ceea ce așteptam, dar făcea parte din aceeași categorie.           Eu 2.0 debutează cu povestirea omonimă, […]

Citește mai departe

„Rău de spațiu” „Omul fără nume” de Ovidiu Vitan

„Rău de spațiu” „Omul fără nume”, Ovidiu Vitan, Pavcon, ISBN 978-606-8879-20-8           Dacă ar trebui să descriu într-o singură propoziție volumul de povestiri „Rău de spațiu” „Omul fără nume” aș spune că a fost una dintre cele mai „altfel” cărți pe care le-am citit în ultima vreme. Cu siguranță a fost cea mai nonconformistă carte din SF-ul românesc pe care am întâlnit-o. Și spun asta nu pentru că acest fapt în sine, acela de a fi altfel, i-ar aduce vreun punct în plus, ci pur și simplu pentru că este lucrul care rămâne cel mai pregnant în mintea cititorului după parcurgerea ei.           De ce spun că nu-i aduce puncte în plus? Pentru că, deși originalitatea este un deziderat pentru orice autor de SF, în această carte ea se manifestă în primul rând la nivelul formei, nu al ideii. Începând cu titlul, despre care aflăm din prefața semnată de unul dintre personajele literare ale lui Ovidiu Vitan că este variabil în funcție de exemplar și încheind cu ultimul text, scris sub forma unei note tehnice, după cuprinsul cărții, o serie de bizarerii de execuție atrag atenția la fiecare întorsătură de pagină.           Avem texte scrise în paralel, pe coloane, variind doar […]

Citește mai departe

„Eu 2.0” de Dan Doboș

             Nu mică mi-a fost surpriza de a primi din partea autorului un exemplar-semnal al cărții acum mai bine de o lună. Am citit-o cu bucurie, dar și cu mândria de a mă delecta cu poveștile înaintea multora. Pare nepotrivit termenul de “poveste” asociat cu genul SF în care se încadrează proza de față? Poate. Numai că eu le-am calificat așa după ce am parcurs pe nerăsuflate primul text, cel ce dă și titlul volumului: “eu 2.0”, un fel de prolog la declarația de dragoste către Cassandra, femeia ce bântuie tandru și dureros mintea naratorului.           eu 2.0 – După moarte, un scriitor semnează un contract în urma căruia intelectul îi este înmagazinat într-un spațiu virtual, fără posibilitatea de a primi informații din afară. Plănuiește să continue să scrie, astfel încât fiica sa să poată beneficia de încasările de pe urma vânzărilor. Numai că lucrurile nu merg chiar după cum se aștepta acesta. Descoperă că rolul de Demiurg nu e deloc ușor, că aplicarea legilor vechi după care se ghidase pe timpul vieții poate fi plictisitoare. Cea care-l salvează e Cassandra, cea de-a cincea soție. Varianta 2.0 a scriitorului alege să-și petreacă veșnicia alături de ea. E interesantă relatarea […]

Citește mai departe

„Vremea renunțării și alte povestiri” de Marian Truță

          2017, editura Tritonic, 196 pag., ISBN 978-606-749-259-0                     Într-un fel, cartea aceasta poate fi considerată reeditarea volumului de debut a lui Marian Truță, apărut în 2008 la editura Bastion sub același titlu. Pe de altă parte, vorbim despre o semi-reeditare, câtă vreme Michael Haulică, coordonatorul colecției SCi-Fi de la Tritonic a considerat că volumul cu pricina ar merita să fie împărțit în două. Trei texte le-a grupat în volumul de față, probabil pe baza dimensiunilor și a tematicii, deoarece toate reprezintă o „vreme„: Vremea nebuniei, Vremea așteptării și Vremea renunțării. Celelalte texte au fost grupate în alt volum, apărut două luni mai târziu sub titlul Început de anotimp ploios la Ezary.           Trebuie să recunosc că n-am citit prea multe creații ale lui Marian Truță. Așa, pe repede înainte, cred că aș putea enumera povestirea Soledad și cărțile scrise în colaborare cu Dănuț Ungureanu – Vegetal și Mineral. Prin urmare, volumul de față a fost o ocazie bună de a pătrunde în opera sa, de a-l cunoaște mai bine în postura de autor și a vedea dacă este sau nu pe gustul meu.           După primele rânduri din Vremea nebuniei mi s-a părut că am […]

Citește mai departe
1 2 3 11