Un român a participat la testele nucleare de la In-Eker! Citește povestea lui în ”Oasis”.

În Oasis, Alexandru Lamba ne invită să pornim pe urmele unui emigrant român din anii 60 și să ajungem tocmai în Sahara algeriană pentru a afla drumul spre o nouă casă și răspunsul la o întrebare: ce s-a ascuns, de fapt, în spatele testelor nucleare efectuate în nordul Africii? O poveste în care, pe terenul […]

The post Un român a participat la testele nucleare de la In-Eker! Citește povestea lui în ”Oasis”. appeared first on Revista Nautilus.

Citește mai departe

Un român a participat la testele nucleare de la In-Eker! Citește povestea lui în ”Oasis”.

În Oasis, Alexandru Lamba ne invită să pornim pe urmele unui emigrant român din anii 60 și să ajungem tocmai în Sahara algeriană pentru a afla drumul spre o nouă casă și răspunsul la o întrebare: ce s-a ascuns, de fapt, în spatele testelor nucleare efectuate în nordul Africii? O poveste în care, pe terenul […]

The post Un român a participat la testele nucleare de la In-Eker! Citește povestea lui în ”Oasis”. appeared first on Revista Nautilus.

Citește mai departe

Ce se ascunde în cuvinte? Citește povestirea ”Scribul de pe Adelaide Cottage” și o să înțelegi

Cea de-a doua povestire a unui scriitor român publicată în Revista Nautilus este semnalul de revenire a unui autor care a publicat proză scurtă în anii 90 și la începutul anilor 2000. Scribul de pe Adelaide Cottage de Mircea Cărbunaru pare a face parte din același univers cu Fața nevăzută a lumii de Adrian Mihălțianu, […]

The post Ce se ascunde în cuvinte? Citește povestirea ”Scribul de pe Adelaide Cottage” și o să înțelegi appeared first on Revista Nautilus.

Citește mai departe

Ce se ascunde în cuvinte? Citește povestirea ”Scribul de pe Adelaide Cottage” și o să înțelegi

Cea de-a doua povestire a unui scriitor român publicată în Revista Nautilus este semnalul de revenire a unui autor care a publicat proză scurtă în anii 90 și la începutul anilor 2000. Scribul de pe Adelaide Cottage de Mircea Cărbunaru pare a face parte din același univers cu Fața nevăzută a lumii de Adrian Mihălțianu, […]

The post Ce se ascunde în cuvinte? Citește povestirea ”Scribul de pe Adelaide Cottage” și o să înțelegi appeared first on Revista Nautilus.

Citește mai departe

Omenirea peste 40 de ani. Citește povestirea ”Fața nevăzută a lumii”

Peste 40 de ani îți va fi foarte greu să mai faci diferența între amintirile tale și cele ale altora, între experiențele tale și cele ale altora. Uneori, o să trăiești cu impresia că te-ai dizolvat între gândurile și senzațiile celorlalți. Adrian Mihălțianu, autorul romanului Epoca inocenței, ne spune în Fața nevăzută a lumii o […]

The post Omenirea peste 40 de ani. Citește povestirea ”Fața nevăzută a lumii” appeared first on Revista Nautilus.

Citește mai departe

Omenirea peste 40 de ani. Citește povestirea ”Fața nevăzută a lumii”

Peste 40 de ani îți va fi foarte greu să mai faci diferența între amintirile tale și cele ale altora, între experiențele tale și cele ale altora. Uneori, o să trăiești cu impresia că te-ai dizolvat între gândurile și senzațiile celorlalți. Adrian Mihălțianu, autorul romanului Epoca inocenței, ne spune în Fața nevăzută a lumii o […]

The post Omenirea peste 40 de ani. Citește povestirea ”Fața nevăzută a lumii” appeared first on Revista Nautilus.

Citește mai departe

Omenirea peste 40 de ani. Citește povestirea ”Fața nevăzută a lumii”

Peste 40 de ani îți va fi foarte greu să mai faci diferența între amintirile tale și cele ale altora, între experiențele tale și cele ale altora. Uneori, o să trăiești cu impresia că te-ai dizolvat între gândurile și senzațiile celorlalți. Adrian Mihălțianu, autorul romanului Epoca inocenței, ne spune în Fața nevăzută a lumii o […]

The post Omenirea peste 40 de ani. Citește povestirea ”Fața nevăzută a lumii” appeared first on Revista Nautilus.

Citește mai departe

Supraviețuire

            PE PIEPTUL pacientului se odihnea o frunză îngălbenită. Agitată de adierea ce pătrundea pe fereastră, palpita pe materialul spălăcit al pijamalei de spital, lângă mâna inertă a bolnavului. Intrând în salon, doctorița abia apucă s-o observe căci, antrenată de curentul făcut de ușa deschisă, frunza se ridică în aer, pluti ușor și dispăru dedesubtul unui pat de parcă s-ar fi ascuns.           — Căldura asta de-afară e înșelătoare, soră. E toamnă totuși, o dojeni doctorița pe asistentă.           Femeia, umilită, se duse să închidă fereastra.           — Și știi bine ce scandal e acum în presă pe tema condițiilor din spitale. Vrei să spună careva că ne lăsăm bolnavii să fie îngropați sub frunze? Parcă și văd o poză pe Facebook!           Continuând s-o dojenească se aplecă asupra pacientului. Nicio schimbare. Pulsul bărbatului fugea de sub degetele ei ca un animal speriat. Oasele ascuțite îi împungeau obrazul, se insinuau la clavicule, pe la încheieturi, de parcă s-ar fi grăbit să iasă la suprafață. Pe fișa medicală citi un nume pe care-l uită imediat și o vârstă cu câțiva ani mai mică decât a ei. Da, își aminti, fusese adus la spital după ce căzuse pe stradă. După trei […]

Citește mai departe

Amnezia

          În spate se auzi o bufnitură înfundată. Se întoarse cu precauție pentru a nu aluneca pe trotuarul înghețat și apucă să vadă  o formă neagră rostogolindu-se, de pe capota unei mașini, pe marginea șoselei.           Șoferul deschise portiera, dădu să iasă, apoi scrâșnind din dinți:           „Paștele mamii voastre de bețivi!” trânti ușa și demară, derapând pe zăpadă.           − Hei! Apucă să strige Ioana, dar realiză că insul oricum nu ar mai fi oprit.           Se uită după ajutor.           Țipenie.           Toată lumea se retrăsese acasă pregătindu-se de Revelion. Numai ea mai umbla de bezmetică. De fapt trecuse pe la maică-sa încercând să o convingă să facă Revelionul împreună…           Se uită la ceas: 22.24.           Mărunți din buze și, atât de repede pe cât îi permitea zăpada înghețată, încurcându-se în sacoșa cu cumpărături, se apropie de locul accidentului.           − Sunteți bine? Ridică din nou privirea după vreun ajutor. Nimeni. Domnu’ ? Sunteți bine?           Bărbatul încercă să se ridice, dar păru să se cutremure și rămase în patru labe tremurând ușor:           − Nu știu, mormăi înfundat.           Ioana se aplecă și mai mult și, ca un făcut, sticla de șampanie se răsturnă din sacoșă […]

Citește mai departe

Prizoniera

                    — Cred că mă bântuie o casă, zice ea și bărbatul dă din cap înțelegător.           Este probabil singurul om din tot Cosmopolisul căruia i-ar putea spune asta fără s-o ia drept nebună. Sunt un cuplu ciudat, femeia îngrijit coafată și discret machiată, într-un costum gri cu dungulițe fine, și bărbatul slab, nebărbierit, în blugi și tricou. Tricoul a petrecut prea multe ore în mașina de spălat, iar părul castaniu al bărbatului ar avea mare nevoie de o tunsoare, dar, dintre ei doi, el este cel complet în largul său, așezat la masa din fundul pub-ului, punând întrebări, luând notițe pe laptopul care-i stă deschis în față și, din când în când, sorbind din ceașca de capucino. Pe masă, mai într-un colț, se află o plăcuță pe care stă scris: Funes, doctor de case.           În fața lui, femeia, în uniforma ei corporatistă, stă cu umerii căzuți, răsucindu-și nervos brățara sau bătând cu vârfurile degetelor în paharul cu gin tonic. Uneori aruncă priviri furișe către fereastra barului, dincolo de care trec zoriți locuitorii Cosmopolisului, prizonieri ai pulsului accelerat al acestui oraș ce trăiește după cele mai noi rețete ale succesului           — Puteți să-mi […]

Citește mai departe
1 2 3 4