Eseu despre moarte

Pentru tânărul care eram cândva, moartea părea doar o noţiune abstractă care nu se aplica decât celor bătrâni, cu alte cuvinte celor cărora ţi se pare firesc să li se întâmple. Înaintând în vârstă şi constatând că din jur încep să dispară rude, prieteni, cunoscuţi, personalităţi relativ tinere sau de vârstă apropiată cu a mea, am reevaluat trecerea dincolo. Nu, nu e vorba de o frică de moarte, ci doar de o altă apreciere asupra vieţii şi a priorităţilor personale. E uşor însă să soluţionezi că fiecare clipă trebuie trăită la intensitate maximă, în realitate nu facem niciunul din noi lucrul acesta. Ne agăţăm cu disperare de profesii şi beneficiile materiale ce decurg de aici, ne neglijăm părinţii şi apropiaţii, ne reprimăm sentimentele atunci când ele o iau razna şi încercăm să ne trăim viaţa cât mai conform în societate. Dar nu despre viaţă voiam să vorbesc aici, ci despre moarte.
Poate vă veţi mira să ştiţi că decesele semnalate de mine în spaţiul virtual nu sunt doar acte de om în pas cu vremea, nu sunt postări care ar vrea să se alinieze site-urilor informate la zi, ci momente ale dispariţiei unor oameni, artişti sau creatori de care mă simt […]

Citește mai departe

Eseu despre moarte

Pentru tânărul care eram cândva, moartea părea doar o noţiune abstractă care nu se aplica decât celor bătrâni, cu alte cuvinte celor cărora ţi se pare firesc să li se întâmple. Înaintând în vârstă şi constatând că din jur încep să dispară rude, prieteni, cunoscuţi, personalităţi relativ tinere sau de vârstă apropiată cu a mea, am reevaluat trecerea dincolo. Nu, nu e vorba de o frică de moarte, ci doar de o altă apreciere asupra vieţii şi a priorităţilor personale. E uşor însă să soluţionezi că fiecare clipă trebuie trăită la intensitate maximă, în realitate nu facem niciunul din noi lucrul acesta. Ne agăţăm cu disperare de profesii şi beneficiile materiale ce decurg de aici, ne neglijăm părinţii şi apropiaţii, ne reprimăm sentimentele atunci când ele o iau razna şi încercăm să ne trăim viaţa cât mai conform în societate. Dar nu despre viaţă voiam să vorbesc aici, ci despre moarte.
Poate vă veţi mira să ştiţi că decesele semnalate de mine în spaţiul virtual nu sunt doar acte de om în pas cu vremea, nu sunt postări care ar vrea să se alinieze site-urilor informate la zi, ci momente ale dispariţiei unor oameni, artişti sau creatori de care mă simt […]

Citește mai departe

“Oltenia în imagini” s-a jurizat!

Juriul, în frunte cu Mircea Anghel, artist fotograf, A.FIAP (Preşedinte al Fotoclubului „Mihai Dan-Călinescu” din Craiova), Cristi Nedelcu – directorul Salonului,  Viorel Pîrligras, grafician (Asociaţia Culturală “Craiova”) şi Dorian Delureanu, artist fotograf, preşedinte al Fotoclubului „Mircea Faria”) a jurizat în cursul după-amiezii de vineri lucrările elevilor participanţi la concursul “Oltenia în imagini”.
Urmăriţi pe facebook lucrările acceptate în salon şi votaţi preferatele voastre pentru Premiul de popularitate.
Căutaţi pe facebook pagina Salonul municipal de fotografie pentru liceeni craiova în imagini

Citește mai departe

Cu dragoste, vă dau veşti despre mine

În urmă cu 12 ani, scriitorul craiovean Ion Munteanu m-a abordat pentru a-i concepe coperta şi ilustraţiile volumului său de poeme „Cu dragoste, vă dau veşti despre mine” (Editura Ramuri, 2006). Mi s-a părut o provocare binevenită, mai ales că nu exersasem ilustraţia lirică decât ocazional. Lucrările au fost rezultatul unei tehnici mixte – desen în tuş, acuarele şi intervenţii coloristice digitale. Vi le prezint mai jos, împreună cu câteva mostre lirice din volum, în speranţa că autorul nu se va supăra prea tare.
 
scrisoare deschisă
dragii mei,
eu sunt bine, sănătos, în rest
sunt nevoit să trăiesc cu pantera în ţarc
în această grădină zoologică liber consimţită
de la noi din parc
 
îi dau vorbe frumoase să-mi mănânce din palmă
hălci aburinde de carne de cal şi de cerb
şi o amăgesc spunându-i că la toamnă
eu voi fi animalul acela superb
eu voi fi halca ce i-o vor da drept hrană
 
acum trag izvoarele din munte cu funia
inventez poezia aceasta
să-i potolesc fiarei setea şi furia
îi abat gândurile criminale depănându-i povestea celor o mie şi una de nopţi
după care născocesc basmul celor două mii două zile de război
dintre animale de pradă şi noi
 
dragii mei, în rest
eu sunt sănătos, bine de tot,
şi-aş vrea să vă cânt din flaut un cântec duios
să vă […]

Citește mai departe

Cu dragoste, vă dau veşti despre mine

În urmă cu 12 ani, scriitorul craiovean Ion Munteanu m-a abordat pentru a-i concepe coperta şi ilustraţiile volumului său de poeme „Cu dragoste, vă dau veşti despre mine” (Editura Ramuri, 2006). Mi s-a părut o provocare binevenită, mai ales că nu exersasem ilustraţia lirică decât ocazional. Lucrările au fost rezultatul unei tehnici mixte – desen în tuş, acuarele şi intervenţii coloristice digitale. Vi le prezint mai jos, împreună cu câteva mostre lirice din volum, în speranţa că autorul nu se va supăra prea tare.
 
scrisoare deschisă
dragii mei,
eu sunt bine, sănătos, în rest
sunt nevoit să trăiesc cu pantera în ţarc
în această grădină zoologică liber consimţită
de la noi din parc
 
îi dau vorbe frumoase să-mi mănânce din palmă
hălci aburinde de carne de cal şi de cerb
şi o amăgesc spunându-i că la toamnă
eu voi fi animalul acela superb
eu voi fi halca ce i-o vor da drept hrană
 
acum trag izvoarele din munte cu funia
inventez poezia aceasta
să-i potolesc fiarei setea şi furia
îi abat gândurile criminale depănându-i povestea celor o mie şi una de nopţi
după care născocesc basmul celor două mii două zile de război
dintre animale de pradă şi noi
 
dragii mei, în rest
eu sunt sănătos, bine de tot,
şi-aş vrea să vă cânt din flaut un cântec duios
să vă […]

Citește mai departe

Florin Iaru la Craiova

Joi, 6 iulie 2017, în Sala Oglinzilor a Muzeului de Artă Craiova, a avut loc lansarea cărţii „Sînii verzi” de Florin Iaru (Editura Polirom, 2017).
Apropierea mea de poezia lui Florin Iaru s-a produs în 1982, nu-l ştiam după nume decât vag – avusese debutul cu un an înainte şi cred că citisem ceva despre el prin revistele culturale. De ce atunci? Pentru că din „Aer cu diamante” nu m-au atras decât poemele lui Iaru, mai aproape de imaginile suprarealiste pe care le apreciam atunci la Emil Botta, Petre Ghelmez sau W.S. Merwin; celelalte, ale partenerilor lui din volumul scos la Litera, mărturisesc sincer, nesimţindu-le aproape – o învălmăşeală, uneori sufocantă de metafore sau obiecte din care n-am reţinut decât o chiuvetă.
Şi iată-l întâia dată în Craiova, într-un cadru festiv – faptul că a făcut armata aici nu se pune –, însoţind un volum de proză! L-au prezentat şi au vorbit despre el confraţii într-ale scrisului – Mihai Firică şi Nicolae Coande –, precum şi „cititorul” Horaţiu Buzatu. Cât despre Florin Iaru, şarmant şi volubil, aşa cum îl ştim de la televizor. Şi pentru că am amintit de tv, nu voi uita emisiunea muzicală a lui Iosif Sava, ce îi avea […]

Citește mai departe

Gabriel Bratu caricaturiceşte de 70 de ani!

Profit de aniversarea a 70 de ani de activitate a graficianului craiovean ca să trec în revistă momentele de presă în care am marcat câte ceva despre vicepreşedintele Asociaţiei Caricaturiştilor din România. Îi doresc să-mi ofere mulţi, mulţi ani de-acum încolo prilejul să scriu în presă despre activitatea domniei-sale.
 
Gabriel Bratu – recoltă bogată de caricaturi la hectar în Dolj
5 km de caricaturi în 70 de ani

La 70 de ani împliniţi, Gabriel Bratu numără 56 puşi în slujba caricaturii. Zecile de mii de desene ale sale, cumulate, pot acoperi un întreg hectar. Caricaturile, puse cap la cap, se pot întinde pe distanţa de 5 kilometri.
 
O celebritate singulară astăzi în domeniul caricaturii din Bănie împlineşte 70 de ani de viaţă. Gabriel Bratu, craiovean get-beget, a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti şi este membru UAP. Debutează în 1948, în ziarul local „Înainte” cu o caricatură, desigur. De atunci, a rămas fidel acestui gen, producând zeci de mii de desene, pe lângă creaţiile plastice şi cele din domeniul graficii editoriale. Rubricile pe care le-a ţinut zilnic în presă au rămas, la rândul lor antologice: „Pilule amare”, „Bile negre”, „De la obraz”, „Moravuri şi năravuri”, „Of-uri”. A publicat în toate revistele de caricatură […]

Citește mai departe

Un cerber hăituit de un profesor bântuit

Poetul Aurelian Zisu şi-a lansat cel mai proaspăt volumul liric – „Cerber hăituit” (Editura Aius, 2017) în cadrul Târgului de carte Gaudeamus Craiova. O mică sărbătoare, căci prezenţa elevilor şi colegilor profesorului Aurelian Zisu a făcut ca această manifestare să capete o altă dimensiune, dincolo de cea artistică, una umană. Omul, mai tare decât poetul? Poate că da sau poate că nu, judecând după coada la autografe care a prelungit evenimentul cu aproape o oră. Dacă adăugăm şi talentul de recitator al lui Aurelian Zisu, obţinem un poet aproape perfect, dar bântuit. Bântuit de metaforă.
Mostre preferate:
„N-am să mai cer niciun nor împrumut/ la vecina mea cu buze de sticlă/ care se uită să-mi zică:/ Știi, norii de mult au trecut.” (Acoperirea)
„Un bătrân sare gardul în curtea Bisericii/ Sfânta-Treime, adăpostindu-se calm într-o/ slujbă neîncepută/ Un înger s-a îmbătat cu o femeie pierdută. Ea/ își număra cartofii din plasa cu reclame politice/ Altă femeie a scos telefonul din/ priza uitării să n-o mai sune moartea.” (Rost)
„Ce femeie frumoasă ești tu când alergi/ De la un capăt al lumii la celălaltul!” (Noapte)
„Fluieră timpul dus a sărăcie/ Ci naște-mă în mâna mea cea caldă/ Precum Fecioara fără de Marie/ Prea galbenă cu Dumnezeu se […]

Citește mai departe

Confesiunile AnormaLuizei

Aşteptată ca un eveniment ciudat din mai multe puncte de vedere, prima ediţie din acest an a manifestării „Imago texte” s-a desfăşurat pe 23 februarie 2017. Invitată a Casei de Cultură „Traian Demetrescu” a fost scriitoarea Luiza Mitu. Prima ciudăţenie: deşi Salonul Medieval a fost plin doar de prieteni, aşteptarea derulării evenimentelor s-a consumat într-o linişte totală. Întârziaţii au fost moderatorul – Petrişor Militaru – şi prezentatoarea – Maria Dinu. A doua ciudăţenie: deşi anunţat ca volum de debut, inedit, “Confesiunile Amiralei Noir” este de fapt un caiet mai degrabă intim, completat şi ajustat de-a lungul anilor de către autoare, şi mitic pentru câţiva prieteni apropiaţi. Din punctul meu de vedere, poezia ajunge în acest caz la subiectivitatea maximă, iar manuscrisul ar trebui să circule sub această formă, nu multiplicat în câteva zeci sau sute de exemplare, cum se practică în mod uzual.
Ce s-a petrecut apoi a fost sub semnul lui „prea”. Maria Dinu a prezentat, critic, mult prea serios şi aplicat exerciţiul liric al poetei. Taguri: #interesant, #centru, #nonabsurd, #interesant, #oniric, #interesant. Petrişor Militaru a exagerat un interogatoriu care părea intenţia unei demitizări a Amiralei Noir, forţând şi unele registre intime ale autoarei. Din punctul meu de vedere, poezia, […]

Citește mai departe
1 2