Momentul Y2K şi muzica „industrial”

          Imediat după celebrarea mileniului în întreaga lume s-a resimţit o scădere de presiune de proporţii. Atmosfera generală de optimism şi speranţă era întreţinută de perspectiva unui viitor al prosperităţii şi concordiei. Însă evenimentele care au urmat au demonstrat că acest optimism nu poate exista fără o anumită forţă capabilă să îl menţină.           Este evident faptul că în perioada care a culminat cu momentul 2000 s-a întîmplat ceva de o importanţă deosebită, deja prin concentrarea energiilor atîtor oameni asupra unui singur orizont de aşteptare. Întreaga umanitate şi-a celebrat existenţa şi forţa vitală. Complexitatea şi amploarea fără precedent în istorie a proceselor care se produc în aceste timpuri nu pot fi încadrate, probabil, în nici o definiţie. Unii au descris Y2K (year 2000) ca momentul în care spunem adio trecutului pentru a întîmpina viitorul. Francis Fukuyama a încercat să explice aceste procese prin teoria sa a sfîrşitului istoriei, conform căreia în prezent toate principiile sociale posibile au fost deja atinse şi viitorul se anunţă doar ca o rearanjare a acestor principii. Terence McKenna a anunţat iminenţa unui „punct omega de translaţie”, a unui moment istoric decisiv pornind de la care, în dependenţă de opţiunile şi acţiunile oamenilor, lumea se va […]

Citește mai departe

Sentimentul religios şi literatura proastă

          Conceptul de literatură proastă nu este socotit pertinent de unii teoreticieni ai literaturii. În schimb, respectivii iau în considerare literatura kitsch şi literatura populară, afirmând că textele din aceste categorii sunt valide, în felul lor, din moment ce au cititori. O asemenea abordare presupune convingerea că valoarea estetică este relativă şi consensuală. Pentru aceşti adepţi ai principiului political correctness, o scriere kitsch nu este inferioară unei capodopere, este doar diferită. Ei ar admite probabil doar că fiecare gen în parte poate avea eşecurile sale în materie de realizare tehnică.           Pentru alţii teoreticieni şi critici literari, în schimb,  respectivele categorii, denumite prin eufemisme politicoase, fac parte din cuprinzătoarea literatură proastă. Ideea democraţiei în materie de ficţiuni literare este refuzată.           Actuala paradigmă a teoriei literare preferă prima abordare, adoptând egalitarismul în privinţa textelor din domeniu. Diatribele la adresa unor scrieri de prost gust literar şi rău alcătuite, frecvente cândva în revistele de la noi, nu mai sunt practicate decât sporadic, de nişte ultimi mohicani, apărători ai valorii estetice, având nostalgia vremurilor când editurile nu se numărau cu sutele în România, iar critica literară reuşea realmente să influenţeze editarea unor cărţi. Un text din această categorie este „Literatura proastă” de […]

Citește mai departe

Viktor Ţoi – un simbol al Perestroikăi

          Interpretul rock Viktor Ţoi, membru al grupului „Kino”, a avut o influenţă uriaşă asupra tinerilor din Uniunea Sovietică, devenind un simbol al redeşteptării conştiinţei popoarelor opresate şi al forţei lor de regenerare. Chiar şi astăzi, adolescenţi născuţi deja după dispariţia sa tragică din 1990 continuă să-l considere un idol, scriindu-i numele pe ziduri şi cîntîndu-i piesele. Iar pentru tinerii din familiile sărace din Rusia, Viktor Ţoi continuă să fie o reprezentare a speranţei într-o viaţă fără perspective. Aceşti tineri se identifică cu legendarul artist, onorîndu-l ca pe un erou pentru curajul de a le fi rostit cu voce tare gândurile şi sentimentele, făcându-le cunoscute tuturor.           Viktor Ţoi s-a născut în 1962 la Leningrad, în familia unui inginer de etnie coreeană şi a unei profesoare ruse. Descendenţa sa şi destinul dramatic al reprezentanţilor minorităţii coreene din Rusia i-au influenţat formarea personalităţii. A avut o copilărie dificilă, schimbînd pe parcurs trei şcoli primare. La vîrsta de 18 ani a fost exmatriculat din şcoala medie de arte Serov, pe motiv că ar fi avut note proaste, în pofida faptului că era deja implicat într-o activitate muzicală intensă. Apoi a lucrat ca tîmplar, restaurator şi fochist într-o cazangerie, fără ca să renunţe […]

Citește mai departe

Viktor Ţoi – un simbol al Perestroikăi

          Interpretul rock Viktor Ţoi, membru al grupului „Kino”, a avut o influenţă uriaşă asupra tinerilor din Uniunea Sovietică, devenind un simbol al redeşteptării conştiinţei popoarelor opresate şi al forţei lor de regenerare. Chiar şi astăzi, adolescenţi născuţi deja după dispariţia sa tragică din 1990 continuă să-l considere un idol, scriindu-i numele pe ziduri şi cîntîndu-i piesele. Iar pentru tinerii din familiile sărace din Rusia, Viktor Ţoi continuă să fie o reprezentare a speranţei într-o viaţă fără perspective. Aceşti tineri se identifică cu legendarul artist, onorîndu-l ca pe un erou pentru curajul de a le fi rostit cu voce tare gândurile şi sentimentele, făcându-le cunoscute tuturor.           Viktor Ţoi s-a născut în 1962 la Leningrad, în familia unui inginer de etnie coreeană şi a unei profesoare ruse. Descendenţa sa şi destinul dramatic al reprezentanţilor minorităţii coreene din Rusia i-au influenţat formarea personalităţii. A avut o copilărie dificilă, schimbînd pe parcurs trei şcoli primare. La vîrsta de 18 ani a fost exmatriculat din şcoala medie de arte Serov, pe motiv că ar fi avut note proaste, în pofida faptului că era deja implicat într-o activitate muzicală intensă. Apoi a lucrat ca tîmplar, restaurator şi fochist într-o cazangerie, fără ca să renunţe […]

Citește mai departe

Între minimalism şi maximalism

          Analizînd tendinţele de ultimă oră din muzica electronică, constatăm că o serie de artişti tind să pună la îndoială actualitatea minimalismului. Această constatare nu coincide neapărat cu poziţia adepţilor unui rol dominant al melodiei şi ai aşa-zisei „muzici vii”. Pur şi simplu, există limite pînă la care muzica poate fi simplificată. Chiar şi într-o compoziţie bazată exclusiv pe mijloace electronice de design sonor, care are la origine o sursă sonoră unică, ea trebuie să demonstreze o consistenţă în nuanţe subtile, materia sonoră primară necesită a fi manipulată şi exploatată pe deplin. În cazul unui set limitat de componente muzicale care urmează un motiv repetitiv, este nevoie de o elaborare amplă a detaliilor, setul redus de sunete trebuie să demonstreze o înaltă expresivitate şi să transmită o tensiune dramatică.           Am putea modela un sunet de o asemenea complexitate, încît ascultătorii să reuşească să distingă toate nuanţele şi texturile sale abia după cîteva minute de audiţie. În anumite cazuri, minimalismul constituie un eşec şi vidul senzorial ar necesita să fie înlocuit printr-o suprasolicitare senzorială, după modelul compoziţiei „Gruppen” semnate de Karlheinz Stockhausen, care se constituie din mase dense de particule sonore generate concomitent de trei orchestre simfonice.           Acest subiect […]

Citește mai departe

Tirania melodiei în muzică

          Anumiţi critici cu influenţă în mass-media mainstream inoculează în mentalitatea publicului larg ideea unui rol absolut al melodiei în muzică şi cultivă o atitudine ostilă faţă de genurile care vehiculează alte formule artistice. Totuşi, melodia îşi are limitele sale, dovedindu-se în anumite cazuri un limbaj impropriu. Sergiu Celibidache mărturisea că uneori, atunci cînd încerca să compună motive melodice tragice, ajungea la rezultate hilare. Dualitatea „minor-major”, „trist-vesel” devine un impediment atunci cînd se încearcă dezvoltarea unor concepţii intelectuale profunde.           De fapt, am putea spune de rînd cu muzicieni importanţi că melodia este cel mai primitiv mijloc de expresie. Muzicienii pop şi compozitorii de film apelează deseori în mod intenţionat la formule simpliste pentru a-şi face muzica uşor memorabilă. O compoziţie amplă valorifică însă armonia şi polifonia, liniile melodice secundare şi contrapunctul, mijloacele de orchestraţie, nuanţele şi timbrurile subtile ale instrumentelor. Sistemele tonale conceptuale dezvoltate în muzica de avangardă au condus spre noi orizonturi de expresie. Exemplară este din acest punct de vedere tensiunea dramatică pe care o transmite compoziţia lui Gyorgy Ligeti „Lux Aeterna” prezentă în coloana sonoră a filmului „2001. O Odisee Spaţială”, în fantastica secvenţă Stargate. Noile tehnici şi instrumente introduse de către muzica electronică au un […]

Citește mai departe

Sound Art: limbajul conceptual al muzicii electronice

          Mutaţiile care se produc în paradigma culturală a lumii impun ca un imperativ al zilei căutarea unor noi limbaje de expresie pentru o adecvare la realitate. În acest context, muzica electronică este prin definiţie un produs al schimbării. În accepţia generală a teoreticienilor acestui gen, spre deosebire de muzica tradiţională care se bazează pe melodie, tonalitate şi ritm, muzica electronică are ca resursă de expresie primară sunetul însuşi, fiind din acest motiv definită şi prin noţiunea de sound art.           În prezent, instrumentele electronice sînt capabile să sintetizeze, practic, orice sunet posibil, oferind astfel o libertate de creaţie extraordinară. Aceste sunete artificiale acoperă întregul spectru de senzaţii umane, de la stări de beatitudine pînă la depresie, de la calm pînă la agitaţie, de la plăcere pînă la durere. Pot fi create sonorităţi obiectuale care să imite ambianţe reale – sunet de ploaie, freamăt al pădurii, apă curgătoare a rîului – echivalent al graficii de computer hiperrealiste pe care spectatorul nu o mai distinge de realitate. De asemenea, pot fi realizate sunete abstracte care să evoce cele mai profunde straturi ale subconştientului.           Dacă muzica tradiţională este determinată de reguli rigide, atunci în cea electronică totul e […]

Citește mai departe

Filme „Made in Hong Kong”

          De ani buni, prolifica industrie cinematografică din Hong Kong impresionează publicul internaţional prin forţa de impact a producţiilor sale. La un moment dat ea a atins chiar performanţa de a fi devenit al treilea producător de filme din lume, după Statele Unite şi India, şi al doilea exportator. Peliculele de acţiune şi kung fu atrag mai ales prin realismul pe care îl cultivă, prin prezenţa în ele a unor eroi adevăraţi capabili să facă şi în viaţa reală acele fapte extraordinare pe care le prezintă pe ecran. „Lumea tigrilor şi a dragonilor” dezvăluie conflictul perpetuu ce se consumă pe tărîmul spiritelor, între diversele calităţi ale naturii umane, între Yin şi Yang, între lumină şi tenebre. Protagoniştii filmelor produse în Hong Kong, de la Bruce Lee, Jackie Chan şi Jet Li, pînă la interpreţii din peliculele lui John Woo şi Johnnie To, au devenit astfel campioni eterni pe arena artei cinematografice.           Acest gen de filme are la origine experienţa artelor marţiale, dar şi pe cea a teatrului tradiţional chinez. Conform legendei, în 1644, dinastia Qing a ordonat desfiinţarea mînăstirii Shaolin şi a trimis armata să-i omoare pe toţi practicanţii de kung fu. Au supravieţuit doar […]

Citește mai departe

Filme „Made in Hong Kong”

          De ani buni, prolifica industrie cinematografică din Hong Kong impresionează publicul internaţional prin forţa de impact a producţiilor sale. La un moment dat ea a atins chiar performanţa de a fi devenit al treilea producător de filme din lume, după Statele Unite şi India, şi al doilea exportator. Peliculele de acţiune şi kung fu atrag mai ales prin realismul pe care îl cultivă, prin prezenţa în ele a unor eroi adevăraţi capabili să facă şi în viaţa reală acele fapte extraordinare pe care le prezintă pe ecran. „Lumea tigrilor şi a dragonilor” dezvăluie conflictul perpetuu ce se consumă pe tărîmul spiritelor, între diversele calităţi ale naturii umane, între Yin şi Yang, între lumină şi tenebre. Protagoniştii filmelor produse în Hong Kong, de la Bruce Lee, Jackie Chan şi Jet Li, pînă la interpreţii din peliculele lui John Woo şi Johnnie To, au devenit astfel campioni eterni pe arena artei cinematografice.           Acest gen de filme are la origine experienţa artelor marţiale, dar şi pe cea a teatrului tradiţional chinez. Conform legendei, în 1644, dinastia Qing a ordonat desfiinţarea mînăstirii Shaolin şi a trimis armata să-i omoare pe toţi practicanţii de kung fu. Au supravieţuit doar […]

Citește mai departe

Filmul nipon de la JIDAIGEKI la ANIME

          În ultimii ani este vizibilă emergenţa unor industrii cinematografice care tind să contracareze hegemonia Hollywood-ului. De fapt, accesul liber la tehnologiile de film performante şi proliferarea comunicaţiilor globale fac posibilă realizarea în orice ţară, unde există oameni de talent, a unor filme care să poată fi apreciate în întreaga lume. Creativitatea umană nu cunoaşte frontiere. Ediţia 2007 a Festivalului de la Cannes, marcată de triumful filmului românesc, a demonstrat încă o dată cadrul extrem de larg în care se dezvoltă astăzi arta cinematografică şi diversitatea căilor care duc spre performanţă. „Nu e neapărat nevoie de mari finanţe şi de multe staruri pentru a realiza filme care să se bucure de succes”, a afirmat Cristian Mungiu, în momentul în care Jane Fonda i-a înmînat Palme D’Or-ul.           Un bun exemplu în acest sens îl oferă şi ascensiunea filmului asiatic care, conform aprecierii unor critici importanţi, şi-a depăşit momentul maturităţii. Filmele din Hong Kong, concepute iniţial ca replici la peliculele de acţiune americane, sînt vizionate astăzi peste tot, impresionînd prin performanţele lor tehnice. La fel de populară pare să fie cinematografia indiană, cu al său „Bollywood”, care inundă, practic, piaţa filmului în Asia, dar şi în Occident. Încep să fie cunoscute […]

Citește mai departe
1 2 3 4