Drum bun, Stephen Hawkins!

            Pe 14 martie 2018, omenirea a pierdut un geniu. Născut în ianuarie 1942, Stephen Hawkins a fost un mare fizician, un teoretician al originii universului și unul dintre cei mai mari cosmologi ai tuturor timpurilor. Deși la 21 de ani, când i se identifică boala care-i slăbea musculatura ca fiind scleroză laterală amiotrofică i se dădeau doar doi sau trei ani de trăit, Hawking se încăpățânează să lupte cu boala și cu viața, ajungând la vârsta de 76 de ani și lăsând omenirii un tezaur științific inestimabil.           Este un renumit cercetător în mai multe domenii, principalele fiind cosmologia teoretică, mecanica cuantică și relativitatea. A cercetat undele gravitaționale, a realizat un studiu asupra evoluției universului între momentul „big bang” și cel actual, elaborând un model matematic, a studiat găurile negre și relația lor cu termodinamica, el fiind cel care a descoperit și faptul că aceste gigantice forme de manifestare ale materiei cosmosului au o durată de viață finită, ele „evaporându-se” prin emiterea de radiație care-i poartă numele, radiație Hawking. Tot el a postulat că, prin intermediul acestei radiații, găurile negre ar putea transmite informație, ce-i drept, distorsionată, asupra întregii cantități de materie pe care au asimilat-o.           Însă […]

Citește mai departe

Între (re)încălzirea globală și zăpezile de altădată

          Credeți în încălzirea globală? De ce? „Știți” sau „credeți”, de fapt? Cum ați explica încălzirea globală unui preșcolar? Ați folosi „materiale didactice auxiliare” sau i-ați comenta un documentar de pe youtube? Cum v-ați da seama că înțelege ce spuneți? Cum v-ați da seama că „vă crede”? Sau l-ați lăsa în pace fiindcă „e prea mic pentru astfel de probleme”?           Tot astfel, „știți” sau „credeți” că se citește prea puțină fantastică românească? Sau… se citește prea puțin, în general? Cum i-ați explica unui preșcolar că urmează să meargă la școală ca să învețe cam jumătate din timp cititul – în loc de, să spunem, vânătoarea cu capcane, aprinsul focului cu cremene și amnar – pe care îl va folosi prea puțin, în general, și, mai ales, „în special”?           Credeți că fantastica, în sub-genurile sf (post)apocaliptic și, să zicem, horror cu zombie ne pregătește pentru supraviețuire sau este o formă de divertisment? De ce? Cum i-ați explica unui preșcolar trecerea de la cărțile cu povești la ficțiunile speculative catastrofice? Sau l-ați lăsa „din greșeală” să-și sară ora de culcare pentru o vizionare în familie a unui film ca A Day After Tomorrow sau World War […]

Citește mai departe

Între (re)încălzirea globală și zăpezile de altădată

          Credeți în încălzirea globală? De ce? „Știți” sau „credeți”, de fapt? Cum ați explica încălzirea globală unui preșcolar? Ați folosi „materiale didactice auxiliare” sau i-ați comenta un documentar de pe youtube? Cum v-ați da seama că înțelege ce spuneți? Cum v-ați da seama că „vă crede”? Sau l-ați lăsa în pace fiindcă „e prea mic pentru astfel de probleme”?           Tot astfel, „știți” sau „credeți” că se citește prea puțină fantastică românească? Sau… se citește prea puțin, în general? Cum i-ați explica unui preșcolar că urmează să meargă la școală ca să învețe cam jumătate din timp cititul – în loc de, să spunem, vânătoarea cu capcane, aprinsul focului cu cremene și amnar – pe care îl va folosi prea puțin, în general, și, mai ales, „în special”?           Credeți că fantastica, în sub-genurile sf (post)apocaliptic și, să zicem, horror cu zombie ne pregătește pentru supraviețuire sau este o formă de divertisment? De ce? Cum i-ați explica unui preșcolar trecerea de la cărțile cu povești la ficțiunile speculative catastrofice? Sau l-ați lăsa „din greșeală” să-și sară ora de culcare pentru o vizionare în familie a unui film ca A Day After Tomorrow sau World War […]

Citește mai departe

Despre nevoia de noi începuturi

          Ne-am despărțit de 2017, atât anul calendaristic măsurat în luni și zile, cât și de cel editorial, cuantificat în apariții online, tipărite, sau evenimente culturale. Am ciocnit cupe de șampanie, ne-am făcut promisiuni și… cam atât. Oricât de mult ne-am fi dorit ca pe 1 ianuarie să ne fi trezit alți oameni, am dat în oglindă tot peste imaginea binecunoscută. Am răspuns urărilor cu urări, am încălcat regimul alimentar, spunând că odată-n an nu se pune dacă ne bucurăm de toate bunătățile, am mai ciocnit o cupă și ne-am amintit, probabil, de cartea care nu ne-a apărut, de premiul pentru care am concurat cu X și Y dar am rămas cu buza umflată și tot așa…           Ce rețetă am putea urma pentru ca un an început într-o zi de luni să fie primul dintr-o nouă etapă a vieții noastre? Simplu, oarecum. Să citim cărțile lui X și Y și să recunoaștem că, având idei aproximativ egale din punct de vedere valoric, ei le-au îmbrăcat în haine de sărbătoare, în timp ce noi le-am aruncat în lume în straiele de anii trecuți, ușor peticite, ușor decolorate.           Să ieșim mai des din turnul de fildeș clădit […]

Citește mai departe

Despre nevoia de noi începuturi

          Ne-am despărțit de 2017, atât anul calendaristic măsurat în luni și zile, cât și de cel editorial, cuantificat în apariții online, tipărite, sau evenimente culturale. Am ciocnit cupe de șampanie, ne-am făcut promisiuni și… cam atât. Oricât de mult ne-am fi dorit ca pe 1 ianuarie să ne fi trezit alți oameni, am dat în oglindă tot peste imaginea binecunoscută. Am răspuns urărilor cu urări, am încălcat regimul alimentar, spunând că odată-n an nu se pune dacă ne bucurăm de toate bunătățile, am mai ciocnit o cupă și ne-am amintit, probabil, de cartea care nu ne-a apărut, de premiul pentru care am concurat cu X și Y dar am rămas cu buza umflată și tot așa…           Ce rețetă am putea urma pentru ca un an început într-o zi de luni să fie primul dintr-o nouă etapă a vieții noastre? Simplu, oarecum. Să citim cărțile lui X și Y și să recunoaștem că, având idei aproximativ egale din punct de vedere valoric, ei le-au îmbrăcat în haine de sărbătoare, în timp ce noi le-am aruncat în lume în straiele de anii trecuți, ușor peticite, ușor decolorate.           Să ieșim mai des din turnul de fildeș clădit […]

Citește mai departe

Cronici, recenzii, discuții

            Dacă în cazul unui text literar răspunsul autorului la critici este foarte clar că nu e permis, autorul putând cel mult să dea citate din opera respectivă, deoarece aceasta trebuie să se apere singură, nu la fel de clar definită este și oportunitatea răspunsului autorului unei recenzii atunci când aceasta este criticată.           Cele două cazuri nu au mare lucru în comun, un text literar fiind considerat operă artistică, în vreme ce o recenzie este un act critic, singura componentă care le unește fiind rana din orgoliul semnatarului atunci când apar păreri contrare, vocal exprimate.           Marea diferență este însă faptul că o cronică, indiferent dacă aparține unui critic literar sau unui cititor entuziast, este practic un răspuns mai mult sau mai puțin subiectiv, nu un act artistic. Și pentru că veni vorba despre subiectivitate, aici contează foarte mult baza de lecturi și pregătirea literară (și științifică, dacă ne referim la SF) a recenzentului, factori care reies din calitatea analizei. O cronică e, poate, chiar o invitație la dezbatere, atunci când argumentează pertinent.           Aș spune că, spre deosebire de autorul care nu va sta lângă fiecare cititor în parte pentru a-i explica ce a vrut să spună, […]

Citește mai departe

Cronici, recenzii, discuții

            Dacă în cazul unui text literar răspunsul autorului la critici este foarte clar că nu e permis, autorul putând cel mult să dea citate din opera respectivă, deoarece aceasta trebuie să se apere singură, nu la fel de clar definită este și oportunitatea răspunsului autorului unei recenzii atunci când aceasta este criticată.           Cele două cazuri nu au mare lucru în comun, un text literar fiind considerat operă artistică, în vreme ce o recenzie este un act critic, singura componentă care le unește fiind rana din orgoliul semnatarului atunci când apar păreri contrare, vocal exprimate.           Marea diferență este însă faptul că o cronică, indiferent dacă aparține unui critic literar sau unui cititor entuziast, este practic un răspuns mai mult sau mai puțin subiectiv, nu un act artistic. Și pentru că veni vorba despre subiectivitate, aici contează foarte mult baza de lecturi și pregătirea literară (și științifică, dacă ne referim la SF) a recenzentului, factori care reies din calitatea analizei. O cronică e, poate, chiar o invitație la dezbatere, atunci când argumentează pertinent.           Aș spune că, spre deosebire de autorul care nu va sta lângă fiecare cititor în parte pentru a-i explica ce a vrut să spună, […]

Citește mai departe

Teste cuantice

Pe lângă subiectul inteligențelor artificiale, care este relativ nou, pătrunde în conștiința publicului câmpul mult mai vast al cuanticii. Deși prezent încă de pe la 1900 datorită contribuțiilor lui Max Planck și Albert Einstein, studiat la școală începând cu mai puțin agreata mecanică cuantică, domeniul fenomenelor cuantice ar fi trebuit să fie familiar majorității. Din […]

Citește mai departe
1 2 3 5