Despre nevoia de noi începuturi

          Ne-am despărțit de 2017, atât anul calendaristic măsurat în luni și zile, cât și de cel editorial, cuantificat în apariții online, tipărite, sau evenimente culturale. Am ciocnit cupe de șampanie, ne-am făcut promisiuni și… cam atât. Oricât de mult ne-am fi dorit ca pe 1 ianuarie să ne fi trezit alți oameni, am dat în oglindă tot peste imaginea binecunoscută. Am răspuns urărilor cu urări, am încălcat regimul alimentar, spunând că odată-n an nu se pune dacă ne bucurăm de toate bunătățile, am mai ciocnit o cupă și ne-am amintit, probabil, de cartea care nu ne-a apărut, de premiul pentru care am concurat cu X și Y dar am rămas cu buza umflată și tot așa…           Ce rețetă am putea urma pentru ca un an început într-o zi de luni să fie primul dintr-o nouă etapă a vieții noastre? Simplu, oarecum. Să citim cărțile lui X și Y și să recunoaștem că, având idei aproximativ egale din punct de vedere valoric, ei le-au îmbrăcat în haine de sărbătoare, în timp ce noi le-am aruncat în lume în straiele de anii trecuți, ușor peticite, ușor decolorate.           Să ieșim mai des din turnul de fildeș clădit […]

Citește mai departe

Despre nevoia de noi începuturi

          Ne-am despărțit de 2017, atât anul calendaristic măsurat în luni și zile, cât și de cel editorial, cuantificat în apariții online, tipărite, sau evenimente culturale. Am ciocnit cupe de șampanie, ne-am făcut promisiuni și… cam atât. Oricât de mult ne-am fi dorit ca pe 1 ianuarie să ne fi trezit alți oameni, am dat în oglindă tot peste imaginea binecunoscută. Am răspuns urărilor cu urări, am încălcat regimul alimentar, spunând că odată-n an nu se pune dacă ne bucurăm de toate bunătățile, am mai ciocnit o cupă și ne-am amintit, probabil, de cartea care nu ne-a apărut, de premiul pentru care am concurat cu X și Y dar am rămas cu buza umflată și tot așa…           Ce rețetă am putea urma pentru ca un an început într-o zi de luni să fie primul dintr-o nouă etapă a vieții noastre? Simplu, oarecum. Să citim cărțile lui X și Y și să recunoaștem că, având idei aproximativ egale din punct de vedere valoric, ei le-au îmbrăcat în haine de sărbătoare, în timp ce noi le-am aruncat în lume în straiele de anii trecuți, ușor peticite, ușor decolorate.           Să ieșim mai des din turnul de fildeș clădit […]

Citește mai departe

Cronici, recenzii, discuții

            Dacă în cazul unui text literar răspunsul autorului la critici este foarte clar că nu e permis, autorul putând cel mult să dea citate din opera respectivă, deoarece aceasta trebuie să se apere singură, nu la fel de clar definită este și oportunitatea răspunsului autorului unei recenzii atunci când aceasta este criticată.           Cele două cazuri nu au mare lucru în comun, un text literar fiind considerat operă artistică, în vreme ce o recenzie este un act critic, singura componentă care le unește fiind rana din orgoliul semnatarului atunci când apar păreri contrare, vocal exprimate.           Marea diferență este însă faptul că o cronică, indiferent dacă aparține unui critic literar sau unui cititor entuziast, este practic un răspuns mai mult sau mai puțin subiectiv, nu un act artistic. Și pentru că veni vorba despre subiectivitate, aici contează foarte mult baza de lecturi și pregătirea literară (și științifică, dacă ne referim la SF) a recenzentului, factori care reies din calitatea analizei. O cronică e, poate, chiar o invitație la dezbatere, atunci când argumentează pertinent.           Aș spune că, spre deosebire de autorul care nu va sta lângă fiecare cititor în parte pentru a-i explica ce a vrut să spună, […]

Citește mai departe

Cronici, recenzii, discuții

            Dacă în cazul unui text literar răspunsul autorului la critici este foarte clar că nu e permis, autorul putând cel mult să dea citate din opera respectivă, deoarece aceasta trebuie să se apere singură, nu la fel de clar definită este și oportunitatea răspunsului autorului unei recenzii atunci când aceasta este criticată.           Cele două cazuri nu au mare lucru în comun, un text literar fiind considerat operă artistică, în vreme ce o recenzie este un act critic, singura componentă care le unește fiind rana din orgoliul semnatarului atunci când apar păreri contrare, vocal exprimate.           Marea diferență este însă faptul că o cronică, indiferent dacă aparține unui critic literar sau unui cititor entuziast, este practic un răspuns mai mult sau mai puțin subiectiv, nu un act artistic. Și pentru că veni vorba despre subiectivitate, aici contează foarte mult baza de lecturi și pregătirea literară (și științifică, dacă ne referim la SF) a recenzentului, factori care reies din calitatea analizei. O cronică e, poate, chiar o invitație la dezbatere, atunci când argumentează pertinent.           Aș spune că, spre deosebire de autorul care nu va sta lângă fiecare cititor în parte pentru a-i explica ce a vrut să spună, […]

Citește mai departe

Teste cuantice

Pe lângă subiectul inteligențelor artificiale, care este relativ nou, pătrunde în conștiința publicului câmpul mult mai vast al cuanticii. Deși prezent încă de pe la 1900 datorită contribuțiilor lui Max Planck și Albert Einstein, studiat la școală începând cu mai puțin agreata mecanică cuantică, domeniul fenomenelor cuantice ar fi trebuit să fie familiar majorității. Din […]

Citește mai departe

2017, o retrospectivă

          Prin tradiție, editorialul din decembrie este cel în care aruncăm o privire retrospectivă asupra anului care stă să se încheie și punem în balanță lucrurile bune și lucrurile rele, ce-am câștigat, ce-am pierdut și ce mai avem, din perspectiva sffh-ului românesc. Nu-mi propun să emit judecăți de valoare, nu-mi propun să trag concluzii, vreau doar să fac o trecere în revistă, pe cât de rece cu putință.           Așadar, dacă ne uităm la publicațiile online, vom vedea că cele care au început anul activ, încă mai activează și acum. Deși unele și-au redus serios motoarele, cum ar fi revista Fantastica sau Argos Magazine. Cu apariții regulate au rămas doar Gazeta SF și Helion online. Eventual putem considera și Revista de suspans ca făcând parte din branșă, și aceasta apărând regulat. Despre ele, cam atât.           Două mari bucurii avem însă dacă ne uităm la revistele pe hârtie, deoarece, deși anii trecuți am pierdut revista Galileo, CPSF-ul și Almanahul Anticipația și nici anul acesta nu le-am recâștigat, două noi publicații pe hârtie au apărut: revista Paradox, a cenaclului timișorean H. G. Wells, respectiv revista ZIN. Le doresc viață lungă și fructuoasă! Și vă îndemn pe toți […]

Citește mai departe

Extremismul, copilul rebel al corectitudinii politice

          Enunțat ca atare în fizică, principiul acțiunii și reacțiunii pare să funcționeze foarte bine în științele sociale. Exemplificator, aș putea spune. Astfel, cu cât este pusă mai multă energie în tabuizarea unor idei, cu cât mai mult efort e investit în interzicerea unor anumite manifestări sociale, cu atât mai tentante și ofertante ele devin.           Dacă vorbim despre „corectitudinea politică”, acest concept incomplet definit dar omniprezent, mai nou, în societate, concept care, în dorința perfect legitimă de a combate discriminarea și ura, interzice abordarea anumitor teme care ar putea părea jignitoare pentru o anumită categorie socială, începe să conducă spre extremism.           Dacă stăm să o analizăm, nimic nu pare a fi în neregulă, doar avem un scop onest, nu-i așa? Ei bine, nu. Deși se spune că scopul scuză mijloacele, de cele mai multe ori mijloacele dăunează scopului. În cazul de față, în contextul excesului de tabuuri ale corectitudinii politice, observăm o tot mai acută radicalizare a opiniei publice, un procent tot mai mare dintre oameni lăsându-se ademeniți de exact acele idei interzise. Nu cred că e cazul să dau exemple concrete în acest sens, doar trăim cu toții în aceeași lume și-n același timp.           De ce […]

Citește mai departe

Se întâmplă și lucruri bune. Să le ajutăm să se întâmple!

          Tocmai s-a încheiat o perioadă foarte activă pentru SF-ul românesc. Am avut parte în luna septembrie 2017 de nu mai puțin de trei evenimente, fiecare unic într-un anumit fel, dar toate plăcute ca atmosferă. Primul a fost RomCon-ul de la Râmnicu Vâlcea, eveniment de familie organizat an de an, mereu în alt oraș. Despre acest eveniment am scris și în editorialul trecut și nu mi-am schimbat între timp părerea.           Următorul pe listă a fost evenimentul organizat în premieră absolută la Brașov de clubul Antares, denumit „AntareSFest”. Beneficiind de o prezență mai numeroasă decât festivalul precedent menționat, atât din punct de vedere al publicului cât și al standurilor de carte, această primă ediție poate fi numită fără rezerve o reușită. Subiectele discutate mi s-au părut interesante, cu menționarea în mod special a prezentării domnului Alexandru Mironov, programul a fost foarte ferm ținut pe făgaș de către organizatori, locul ales a fost propice, iar serata și parada costumelor prin centrul Brașovului au adus un strop de inedit binevenit. Până la urmă, cel mai important e ca oamenii să se simtă bine, să vină și la anul. Au fost și lansăril de carte și ateliere grafice, într-un cuvânt, tot ce-i trebuie […]

Citește mai departe

Se întâmplă și lucruri bune. Să le ajutăm să se întâmple!

          Tocmai s-a încheiat o perioadă foarte activă pentru SF-ul românesc. Am avut parte în luna septembrie 2017 de nu mai puțin de trei evenimente, fiecare unic într-un anumit fel, dar toate plăcute ca atmosferă. Primul a fost RomCon-ul de la Râmnicu Vâlcea, eveniment de familie organizat an de an, mereu în alt oraș. Despre acest eveniment am scris și în editorialul trecut și nu mi-am schimbat între timp părerea.           Următorul pe listă a fost evenimentul organizat în premieră absolută la Brașov de clubul Antares, denumit „AntareSFest”. Beneficiind de o prezență mai numeroasă decât festivalul precedent menționat, atât din punct de vedere al publicului cât și al standurilor de carte, această primă ediție poate fi numită fără rezerve o reușită. Subiectele discutate mi s-au părut interesante, cu menționarea în mod special a prezentării domnului Alexandru Mironov, programul a fost foarte ferm ținut pe făgaș de către organizatori, locul ales a fost propice, iar serata și parada costumelor prin centrul Brașovului au adus un strop de inedit binevenit. Până la urmă, cel mai important e ca oamenii să se simtă bine, să vină și la anul. Au fost și lansăril de carte și ateliere grafice, într-un cuvânt, tot ce-i trebuie […]

Citește mai departe

Încă un RomCon, încă o experiență

          A mai trecut un RomCon. Cu bune și cu rele, convenția naționala merge mai departe, oferindu-ne nouă, pasionaților de SF&F, un prilej de a ne întâlni și de a discuta despre ce ne place. Nici anul acesta nu putem consemna o prezență record, deși parcă puțin mai generoasă decât cea din 2016, însă eu personal am resimțit atmosfera de la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea ca fiind mult mai primitoare decât cea de la București de anul trecut. Programul, deși a avut câteva alunecări datorate dezbaterilor care s-au prelungit, a fost totuși mai bine respectat și mai concis, iar subiectele prezentate mi s-au părut mai bine alese și mai interesante.           Însă pe lângă aspectele organizatorice, ceea ce oferă în primul rând un festival RomCon este bucuria întâlnirii cu prietenii vechi și surpriza descoperirii altora noi. M-am revăzut cu această ocazie cu oameni dragi mie, cu care discut în mod frecvent, dar și cu persoane cu care am avut plăcerea de a schimba doar câteva cuvinte. Cu oameni pe care-i văd cu multe alte ocazii, dar și cu oameni pe care nu-i mai văzusem de mai bine de un an și căror glasuri […]

Citește mai departe
1 2 3 5