Star Wars: Ultimul Jedi stinge lumina

          Star Wars: The Last Jedi este un film pe care îl vei uita într-o săptămână, după care îți vei vedea de viața ta. Așa cum și trebuie. Nu este cel mai slab film al anului, dar povestea este atât de dezlânată și inutilă încât, la final, nu poți să nu te întrebi ce rost a avut totul.           The Last Jedi începe cum nu se poate mai prost: ne arată în prima secvență că Imperiul (numit acum Întâiul Ordin sau ceva de genul) este o organizație militară incompetentă a cărei navă amiral nu are apărare în fața unei căruțe spațiale pilotate de Oscar Isaac. Este exact opusul demonstrației de forță pe care Imperiul o făcea în prima secvență din A New Hope.           Or dacă inamicul nu reprezintă o amenințare atât de mare, de ce ne-ar păsa de soarta protagoniștilor? Unde e tensiunea?           Totuși, în ciuda incompetenței de care dă dovadă, Ordinul întâi a ajuns cumva să controleze întreaga galaxie (și asta la scurtă vreme după ce a suferit acea înfrângere usturătoare din The Force Awakens). Singura speranță a Rebelilor (numiți acum Rezistența) e Obi Wan… nu, scuze, bătrânul Luke Skywalker, pe care Rey încearcă să îl convingă […]

Citește mai departe

Întuneric, un serial cu adevărat Dark

            Serial german? Neee, nu sună bine. Ultimele seriale germane văzute pe posturile Televiziuniii Române arătau un fel de roboței cu chip uman, care se mișcau de colo-colo parcă într-o simulare a unei lumi perfecte. Până și criminalii arătau ca ieșiți din Neckermann, înțoliți fiind la patru ace. Cam astea îmi erau gândurile când, deschizând Netflix, am văzut reclama (bine, hai să-i zicem trailerul) la noul, extraordinarul, aproape neverosibilul serial Dark, sau așa cum e prezentat la noi: Întuneric. Și nu am regretat.           Am să repet la început câteva platitudini, locuri comune pe care le puteți auzii de la toți fanii serialului (o da, serialul, deși doar la primul sezon, a strâns cu hărnicie germanică o mulțime de fani și fănele). Așadar: e mai bun decât Stranger Things. Ar putea fi mai bun, dacă actorii ar fi mai carismatici (bine, ok, este mai bun din alte puncte de vedere). Aduce un pic cu X-Files. Aduce, dar așa, cum să zic, privit din avion. Este un serial fantasy. Nu, nu este un serial fantasy. Dark este un science-fiction pur, un așa numit noir SF. Nu voi argumenta afirmațiile de mai sus. Trebuie […]

Citește mai departe

Întuneric, un serial cu adevărat Dark

            Serial german? Neee, nu sună bine. Ultimele seriale germane văzute pe posturile Televiziuniii Române arătau un fel de roboței cu chip uman, care se mișcau de colo-colo parcă într-o simulare a unei lumi perfecte. Până și criminalii arătau ca ieșiți din Neckermann, înțoliți fiind la patru ace. Cam astea îmi erau gândurile când, deschizând Netflix, am văzut reclama (bine, hai să-i zicem trailerul) la noul, extraordinarul, aproape neverosibilul serial Dark, sau așa cum e prezentat la noi: Întuneric. Și nu am regretat.           Am să repet la început câteva platitudini, locuri comune pe care le puteți auzii de la toți fanii serialului (o da, serialul, deși doar la primul sezon, a strâns cu hărnicie germanică o mulțime de fani și fănele). Așadar: e mai bun decât Stranger Things. Ar putea fi mai bun, dacă actorii ar fi mai carismatici (bine, ok, este mai bun din alte puncte de vedere). Aduce un pic cu X-Files. Aduce, dar așa, cum să zic, privit din avion. Este un serial fantasy. Nu, nu este un serial fantasy. Dark este un science-fiction pur, un așa numit noir SF. Nu voi argumenta afirmațiile de mai sus. Trebuie […]

Citește mai departe

Thor: Ragnarok e despre un fel de Apocalipsă

          Cred că a sosit timpul să recunoaștem că împăratul e gol, iar filmele cu super-eroi sunt (cum să spun ca să nu jignesc pe nimeni?)… stupide. Ok, ok, știu, în felul ăsta putem să spunem și că basmele sunt stupide. Dar să ne concentrăm puțin doar pe filmele cu super-eroi, care, să fim serioși, nu aduc  prea multe din punct de vedere artistic și au devenit lipsite de suspans în momentul în care ne-am dat seama că protagoniștii nu au cum să moară câtă vreme trebuie să apară în următoarele douăzeci de filme ce urmează a fi lansate în următorul deceniu.           Și totuși, Thor: Ragnarok este aproape o capodoperă și, în mod ironic, calitatea sa este dată tocmai de mediul toxic în care a luat naștere.           Pentru Disney, Thor devenise un măr stricat. Primul său film de sine stătător, cel din 2011, a fost turnat într-un stil atât de bizar (și în același timp plictisitor de convențional) încât toată lumea s-a întrebat ce a fost în mintea regizorului. Doi ani mai târziu, Thor: The Dark World, cu un regizor nou, a reușit să adoarmă milioane de spectatori cu ajutorul unor personaje negative de […]

Citește mai departe

Mother! – Încurcate sunt căile domnului Javier Bardem

            Mai țineți minte când Man of Steel ne-a bătut peste ochi timp de trei ore cu ideea că Superman este Iisus? La fel și mother! (cu m mic și semnul exclamării, pentru că… de ce nu?) este o punere în scenă a Bibliei. O Biblie trecută prin filtrele psihologice ale vizionarului (sau impostorului) Darren Aronofsky, un regizor care îi șochează, plictisește sau derutează atât de mult pe spectatori încât unii dintre ei părăsesc cinematograful. Am văzut The Fountain în urmă cu zece ani într-o sală de cinema din București și un cuplu a plecat pe la jumătatea filmului. Am văzut mother! zilele acestea într-un cinematograf din Berlin și, la fel, un cuplu a plecat după doar o oră.           Pare-se că filmele lui Aronofsky nu sunt potrivite pentru o seară romantică, deși, atât The Fountain cât și mother! sunt construite în jurul unor povești de iubire. În mother! Jennifer Lawrence și Javier Bardem locuiesc într-o casă care este atât o reprezentare a Raiului cât și a Pământului, iar personajul lui Lawrence este atât Mama Natură cât și Fecioara Maria, în vreme ce scriitorul interpretat de Bardem este, în mod evident, Dumnezeu. Într-o zi, la ușa celor doi își […]

Citește mai departe

A boy and his dog (1975) – cronică de film

          Unul dintre primele filme SF pe care le-am admirat fără rezerve, a fost A boy and his dog (1975). Nici nu mai țin minte unde l-am văzut, la cinema mă îndoiesc, în acele vremuri nu cred că rula așa ceva pe marile ecrane din România. Așa că e posibil să-l fi văzut la sârbi sau pe VHS. Însă ce țin minte, cu siguranță, este că m-a impresionat foarte mult. Aventurile lui Vic (Don Johnson adolescent) și ale lui Blood, câinele său, au făcut pentru mine trecerea de la romanele de aventuri ale lui Mark Twain, Jack London, Daniel Defoe sau chiar Walter Scott, cu ai lor eroi mai tineri, adolescenți, mai săraci sau mai nobili, spre un alt gen de literatură și de filme. Spre science-fiction: Jules Verne, H. G. Wells sau Edgar Allan Poe. Cam în aceeași perioadă aveam să descopăr Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice, editată de revista Știință și Tehnică și almanahul Anticipația. Și cam tot pe atunci am început să cumpăr autori români publicați în colecția Fantastic Club a editurii Albatros. Drept e că nu m-au impresionat.          A boy and his dog se încadrează ca tematică în cultura mai largă a frământărilor anilor 70, marcați de războiul […]

Citește mai departe

A boy and his dog (1975) – cronică de film

          Unul dintre primele filme SF pe care le-am admirat fără rezerve, a fost A boy and his dog (1975). Nici nu mai țin minte unde l-am văzut, la cinema mă îndoiesc, în acele vremuri nu cred că rula așa ceva pe marile ecrane din România. Așa că e posibil să-l fi văzut la sârbi sau pe VHS. Însă ce țin minte, cu siguranță, este că m-a impresionat foarte mult. Aventurile lui Vic (Don Johnson adolescent) și ale lui Blood, câinele său, au făcut pentru mine trecerea de la romanele de aventuri ale lui Mark Twain, Jack London, Daniel Defoe sau chiar Walter Scott, cu ai lor eroi mai tineri, adolescenți, mai săraci sau mai nobili, spre un alt gen de literatură și de filme. Spre science-fiction: Jules Verne, H. G. Wells sau Edgar Allan Poe. Cam în aceeași perioadă aveam să descopăr Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice, editată de revista Știință și Tehnică și almanahul Anticipația. Și cam tot pe atunci am început să cumpăr autori români publicați în colecția Fantastic Club a editurii Albatros. Drept e că nu m-au impresionat.          A boy and his dog se încadrează ca tematică în cultura mai largă a frământărilor anilor 70, marcați de războiul […]

Citește mai departe

Premiile Emmy 2017

La Los Angeles, într-o festivitate specifică Hollywood-ului, au fost acordate premiile Emmy pentru cele mai bune seriale și filme de televiziune din anul 2016. Câteva seriale din genurile science-fiction, fantasy sau horror, au luat premii la categoriile lor. Astfel, la Cel mai bun serial dramă (Drama Series) a câștigat The Handmaid’s Tale / Povestea slujitoarei (Hulu). La Cel mai bun film de televiziune (Television Movie) a câștigat Black Mirror: San Junipero (Netflix). Cea mai bună actriță în rol principal într-un serial dramă (Lead Actress in a Drama Series) – Elisabeth Moss (The Handmaid’s Tale) și tot pentru The Handmaid’s Tale Ann Dowd și-a adjudecat premiul pentru Cea mai bună actriță în rol secundar într-un serial dramă (Supporting Actress in a Drama Series). De altfel, The Handmaid’s Tale a câștigat în total 8 premii Emmy! Alte seriale nominalizate: Stranger Things (fantasy, horror) – 19 nominalizări, Westworld (sci-Fi) – 22 de nominalizări. Anul acesta serialul Game of Thrones nu a fost printre nominalizați. Sezonul șapte fiind lansat prea târziu pentru a mai intra în competiție. Câteva cuvinte despre serialele câștigătoare și cele nominalizate. The Handmaid’s Tale Serialul are ca sursă romanul Handmaid’s Tale de Margaret Atwood. Romanul a fost publicat și în […]

Citește mai departe

The Bad Batch – Am văzut filmul ăla produs de Vice despre canibali și secta de hipsteri

          V-ați prins? V-ați prins?! E un titlu în stilul celor date de Vice și, dacă nu îl apreciați, s-ar putea să veți avea o relație complicată cu The Bad Batch, un film în care Jason Momoa este un culturist canibal, iar Keanu Reeves este liderul unei secte de hipsteri într-un viitor distopic în care Statele Unite își exilează infractorii în deșertul mexican de la sud de Texas.           Printre infractorii recent aruncați peste graniță se numără și Arlen (Suki Waterhouse) o tânără care este prinsă de canibalii culturiști, își pierde o mână și un picior, reușește să scape înainte să fie mâncată cu totul și, cu ajutorul unui pustnic întruchipat de Jim Carrey, ajunge în Confort, comunitatea păstorită de Keanu Reeves. Pare a fi o așezare liberă în care localnicii ziua fac comerț, iar noaptea petrec pe muzica DJ-ului interpretat de Diego Luna (da, actorul din Rogue One). Singurele momente ciudate din Confort sunt cele în care Keanu Reeves iese din conacul său și face băi de mulțime înconjurat de femei gravide înarmate cu pistoale automate.           Arlen simte totuși nevoia de răzbunare pe canibalii care i-au mâncat un membru superior și unul inferior. Se aventurează din nou în […]

Citește mai departe

Castlevania (2017) (Serial TV)

Castlevania este un serial de animație pentru adulți, bazat pe jocul video Castlevania III: Dracula’s Curse lansat în 1989 de firma Konami din Japonia. Serialul a fost lansat în iulie 2017 pe Netflix. Castlevania urmărește aventurile lui Trevor Belmont ultimului descendent al unei glorioase familii din Valahia, renumită pentru lupta împotriva forțelor magice, reprezentate prin vampiri și alte entități mai mult sau mai puțin venite direct din Iad. Puterea militară a familiei Belmont atrage invidia Bisericii, care reușește să o distrugă, iar pe Trevor să-l excomunice. După aceste evenimente, explicate pe parcursul primelor episoade, începe acțiunea propriu-zisă a serialului, tot printr-un feedback, în trecutul maleficului Dracula. Un trecut care ne dezvăluia intriga întregului serial. Soția lui Dracula Lisa, o femeie din Lupu, vine la Prințul Întunericului pentru a învăța știința vindecării oamenilor. Adică medicina. Dracula fiind pe lângă binecunoscutul vampir și un mare om știință, un geniu al tehnicii. Este suficient să spun că holurile și catacombele castelului său sunt luminate cu becuri electrice. Acțiunea se petrece în 1476. Când totul pare a fi frumos, oamenii scăpând de vampirii lui Dracula, ba mai mult beneficiind și de știința vindecării a soției acestuia, Biserica își bagă coadă și o acuză de […]

Citește mai departe
1 2 3