Interviu cu prozatorul Florin Stanciu

              Florin Stanciu este un autor de SF care a debutat în Almanahul Anticipația, publicând și câteva povestiri scurte în reviste online, cum ar fi Nautilus și Ficțiuni.ro, respectiv în volumul colectiv „EXIT – povestiri de dincolo”. În 2017, el a debutat în volum propriu cu romanul „Omnium” la editura Nemira, în valoroasa colecție Nautilus.           Bună, Florin, și mulțumesc pentru că ai acceptat invitația și pentru cartea oferită ca premiu. Vorbește-ne, te rugăm, despre cititorul Florin Stanciu. Ce căuta el între coperțile unei cărți? Care sunt lecturile care l-au cioplit pe autorul de acum?                     Cititorul Florin Stanciu este unul din tagma celor selectivi, dar în același timp toleranți și empatici. Lui i se întâmplă adesea să înceapă cărți pe care le lasă mai apoi după câteva pagini ori pe la mijloc și nici nu regretă că face acest lucru. Oarecum, asta se întâmplă și pentru că ceea ce caută el între coperțile unei cărți se rezumă la acele elemente de noutate sau acele situații ori acele scenarii care îi fac creierul să sfârâie atunci când citește…. acele lucruri care denotă complexitate și  care îl învață și ceva nou. Dacă o poveste […]

Citește mai departe

Interviu cu prozatorul Florin Stanciu

              Florin Stanciu este un autor de SF care a debutat în Almanahul Anticipația, publicând și câteva povestiri scurte în reviste online, cum ar fi Nautilus și Ficțiuni.ro, respectiv în volumul colectiv „EXIT – povestiri de dincolo”. În 2017, el a debutat în volum propriu cu romanul „Omnium” la editura Nemira, în valoroasa colecție Nautilus.           Bună, Florin, și mulțumesc pentru că ai acceptat invitația și pentru cartea oferită ca premiu. Vorbește-ne, te rugăm, despre cititorul Florin Stanciu. Ce căuta el între coperțile unei cărți? Care sunt lecturile care l-au cioplit pe autorul de acum?                     Cititorul Florin Stanciu este unul din tagma celor selectivi, dar în același timp toleranți și empatici. Lui i se întâmplă adesea să înceapă cărți pe care le lasă mai apoi după câteva pagini ori pe la mijloc și nici nu regretă că face acest lucru. Oarecum, asta se întâmplă și pentru că ceea ce caută el între coperțile unei cărți se rezumă la acele elemente de noutate sau acele situații ori acele scenarii care îi fac creierul să sfârâie atunci când citește…. acele lucruri care denotă complexitate și  care îl învață și ceva nou. Dacă o poveste […]

Citește mai departe

Despre nevoia de noi începuturi

          Ne-am despărțit de 2017, atât anul calendaristic măsurat în luni și zile, cât și de cel editorial, cuantificat în apariții online, tipărite, sau evenimente culturale. Am ciocnit cupe de șampanie, ne-am făcut promisiuni și… cam atât. Oricât de mult ne-am fi dorit ca pe 1 ianuarie să ne fi trezit alți oameni, am dat în oglindă tot peste imaginea binecunoscută. Am răspuns urărilor cu urări, am încălcat regimul alimentar, spunând că odată-n an nu se pune dacă ne bucurăm de toate bunătățile, am mai ciocnit o cupă și ne-am amintit, probabil, de cartea care nu ne-a apărut, de premiul pentru care am concurat cu X și Y dar am rămas cu buza umflată și tot așa…           Ce rețetă am putea urma pentru ca un an început într-o zi de luni să fie primul dintr-o nouă etapă a vieții noastre? Simplu, oarecum. Să citim cărțile lui X și Y și să recunoaștem că, având idei aproximativ egale din punct de vedere valoric, ei le-au îmbrăcat în haine de sărbătoare, în timp ce noi le-am aruncat în lume în straiele de anii trecuți, ușor peticite, ușor decolorate.           Să ieșim mai des din turnul de fildeș clădit […]

Citește mai departe

Despre nevoia de noi începuturi

          Ne-am despărțit de 2017, atât anul calendaristic măsurat în luni și zile, cât și de cel editorial, cuantificat în apariții online, tipărite, sau evenimente culturale. Am ciocnit cupe de șampanie, ne-am făcut promisiuni și… cam atât. Oricât de mult ne-am fi dorit ca pe 1 ianuarie să ne fi trezit alți oameni, am dat în oglindă tot peste imaginea binecunoscută. Am răspuns urărilor cu urări, am încălcat regimul alimentar, spunând că odată-n an nu se pune dacă ne bucurăm de toate bunătățile, am mai ciocnit o cupă și ne-am amintit, probabil, de cartea care nu ne-a apărut, de premiul pentru care am concurat cu X și Y dar am rămas cu buza umflată și tot așa…           Ce rețetă am putea urma pentru ca un an început într-o zi de luni să fie primul dintr-o nouă etapă a vieții noastre? Simplu, oarecum. Să citim cărțile lui X și Y și să recunoaștem că, având idei aproximativ egale din punct de vedere valoric, ei le-au îmbrăcat în haine de sărbătoare, în timp ce noi le-am aruncat în lume în straiele de anii trecuți, ușor peticite, ușor decolorate.           Să ieșim mai des din turnul de fildeș clădit […]

Citește mai departe

Cronici, recenzii, discuții

            Dacă în cazul unui text literar răspunsul autorului la critici este foarte clar că nu e permis, autorul putând cel mult să dea citate din opera respectivă, deoarece aceasta trebuie să se apere singură, nu la fel de clar definită este și oportunitatea răspunsului autorului unei recenzii atunci când aceasta este criticată.           Cele două cazuri nu au mare lucru în comun, un text literar fiind considerat operă artistică, în vreme ce o recenzie este un act critic, singura componentă care le unește fiind rana din orgoliul semnatarului atunci când apar păreri contrare, vocal exprimate.           Marea diferență este însă faptul că o cronică, indiferent dacă aparține unui critic literar sau unui cititor entuziast, este practic un răspuns mai mult sau mai puțin subiectiv, nu un act artistic. Și pentru că veni vorba despre subiectivitate, aici contează foarte mult baza de lecturi și pregătirea literară (și științifică, dacă ne referim la SF) a recenzentului, factori care reies din calitatea analizei. O cronică e, poate, chiar o invitație la dezbatere, atunci când argumentează pertinent.           Aș spune că, spre deosebire de autorul care nu va sta lângă fiecare cititor în parte pentru a-i explica ce a vrut să spună, […]

Citește mai departe

Cronici, recenzii, discuții

            Dacă în cazul unui text literar răspunsul autorului la critici este foarte clar că nu e permis, autorul putând cel mult să dea citate din opera respectivă, deoarece aceasta trebuie să se apere singură, nu la fel de clar definită este și oportunitatea răspunsului autorului unei recenzii atunci când aceasta este criticată.           Cele două cazuri nu au mare lucru în comun, un text literar fiind considerat operă artistică, în vreme ce o recenzie este un act critic, singura componentă care le unește fiind rana din orgoliul semnatarului atunci când apar păreri contrare, vocal exprimate.           Marea diferență este însă faptul că o cronică, indiferent dacă aparține unui critic literar sau unui cititor entuziast, este practic un răspuns mai mult sau mai puțin subiectiv, nu un act artistic. Și pentru că veni vorba despre subiectivitate, aici contează foarte mult baza de lecturi și pregătirea literară (și științifică, dacă ne referim la SF) a recenzentului, factori care reies din calitatea analizei. O cronică e, poate, chiar o invitație la dezbatere, atunci când argumentează pertinent.           Aș spune că, spre deosebire de autorul care nu va sta lângă fiecare cititor în parte pentru a-i explica ce a vrut să spună, […]

Citește mai departe

Întuneric, un serial cu adevărat Dark

            Serial german? Neee, nu sună bine. Ultimele seriale germane văzute pe posturile Televiziuniii Române arătau un fel de roboței cu chip uman, care se mișcau de colo-colo parcă într-o simulare a unei lumi perfecte. Până și criminalii arătau ca ieșiți din Neckermann, înțoliți fiind la patru ace. Cam astea îmi erau gândurile când, deschizând Netflix, am văzut reclama (bine, hai să-i zicem trailerul) la noul, extraordinarul, aproape neverosibilul serial Dark, sau așa cum e prezentat la noi: Întuneric. Și nu am regretat.           Am să repet la început câteva platitudini, locuri comune pe care le puteți auzii de la toți fanii serialului (o da, serialul, deși doar la primul sezon, a strâns cu hărnicie germanică o mulțime de fani și fănele). Așadar: e mai bun decât Stranger Things. Ar putea fi mai bun, dacă actorii ar fi mai carismatici (bine, ok, este mai bun din alte puncte de vedere). Aduce un pic cu X-Files. Aduce, dar așa, cum să zic, privit din avion. Este un serial fantasy. Nu, nu este un serial fantasy. Dark este un science-fiction pur, un așa numit noir SF. Nu voi argumenta afirmațiile de mai sus. Trebuie […]

Citește mai departe
1 2 3 118