Pericol de moarte de Jim Butcher

Pericol de moarte                                             de Jim Butcher        Ascultam cu tristete mai deunazi  la televizor o statistica care zicea ca suntem codasi in Europa si la lectura. Asa ca ma bucur cu atat mai mult sa vad ca … Continuă lectura

Citește mai departe

Interviu cu prozatoarea Anamaria Borlan

            Anamaria Borlan este prozatoare, președinta clubului brașovean Antares (fondat în 1981) și o inimoasă și energică iubitoare și susșinătoare a fenomenului SF&F românesc.             Bună, Anamaria, și mulțumesc pentru acceptarea invitației și pentru cartea pe care ne-o oferi ca premiu.           Plus un semn de carte inedit                     Mulțumesc pentru invitație!                               Vorbește-ne, te rugăm, despre tine ca cititoare. Ce îți plăcea să citești în copilărie? Dar când ai fondat clubul Antares, în 1981, care erau lecturile tale? Și, în fine, ce-ți place să citești acum?                     O întrebare foarte interesantă și atotcuprinzătoare. Un arc peste timp.           În copilărie citeam, în afară lecturilor obligatorii la școală, tot ce reușeam să cumpăr sau găseam interesant la Bibliotecă. Literatură clasică universală, care mă fascinează și astăzi, literatură științifico-fantastică (așa se numea pe atunci!) pe care am descoperit-o prin clasa a patra, beletristică, de aventuri, călătorii și expediții științifice, fantasy.           Prin anii 80, literatura SF era o raritate. În primul rând, îi citeam pe cei foarte puțini autori români publicați. Apoi, după ce s-a înființat clubul Antares, am reușit să fac rost – nu mă întreba cum – de un […]

Citește mai departe

Două povești cu început și Colin

          Prima poveste este una de „spionaj”: aveți fotografiile făcute din mână, cu un Nokia vechi, vechi, la Editorialul și Raportul despre primul Eurocon, din „Foundation”, numărul 3, Martie, 1973. Veți afla cui și cum i-a venit ideea, apoi cum s-a organizat, cine a participat și, la final, ceea ce de la prima ediție s-a urmărit să se îmbunătățească. (Fun fact: S-au dat 61 de premii!…) Deși așa ceva nu se găsește în practica jurnalistică, prefer să dau materialul brut, căci nu vreau să se creadă că crâmpoțesc ceva din varii interese oculte… De asemenea, am încrederea că, dacă fotografiile se văd pe laptopul meu bătrân și textul din ele poate fi citit și în Paint, și voi le veți putea vedea și citi. Morala primei povești este următoarea: EUROCON-ul a tot fost vorbit, ba de bine, ba de rău – de cele mai multe ori – ar fi util ca publicul român specializat să vadă că unele idei, unele greșeli, nu mor niciodată și, da, nu aparțin doar românilor, delegați sau nu.  Cu publicarea a două fotografii de spionaj ideologic (pfff… îmi place, îmi place!) aș vrea să obțin o eliberare de patimă pe subiect. Dacă nu… Nu.           […]

Citește mai departe

Premiile Emmy 2017

La Los Angeles, într-o festivitate specifică Hollywood-ului, au fost acordate premiile Emmy pentru cele mai bune seriale și filme de televiziune din anul 2016. Câteva seriale din genurile science-fiction, fantasy sau horror, au luat premii la categoriile lor. Astfel, la Cel mai bun serial dramă (Drama Series) a câștigat The Handmaid’s Tale / Povestea slujitoarei (Hulu). La Cel mai bun film de televiziune (Television Movie) a câștigat Black Mirror: San Junipero (Netflix). Cea mai bună actriță în rol principal într-un serial dramă (Lead Actress in a Drama Series) – Elisabeth Moss (The Handmaid’s Tale) și tot pentru The Handmaid’s Tale Ann Dowd și-a adjudecat premiul pentru Cea mai bună actriță în rol secundar într-un serial dramă (Supporting Actress in a Drama Series). De altfel, The Handmaid’s Tale a câștigat în total 8 premii Emmy! Alte seriale nominalizate: Stranger Things (fantasy, horror) – 19 nominalizări, Westworld (sci-Fi) – 22 de nominalizări. Anul acesta serialul Game of Thrones nu a fost printre nominalizați. Sezonul șapte fiind lansat prea târziu pentru a mai intra în competiție. Câteva cuvinte despre serialele câștigătoare și cele nominalizate. The Handmaid’s Tale Serialul are ca sursă romanul Handmaid’s Tale de Margaret Atwood. Romanul a fost publicat și în […]

Citește mai departe

„Cine doarme și visează” de Cezarina Anghilac

          2017, editura Tritonic, colecția Fantasy, 152 pag., ISBN 978-606-749-231-6                     Pe Cezarina Anghilac am cunoscut-o ca redactor extrem de delicat, cu care îmi face o plăcere deosebită să lucrez. Orice observație are de făcut, o face cu mult bun simț, așa încât ajung să mă simt de parcă chiar eu doream să fac modificarea sugerată de ea. Am cunoscut-o și ca autor, prin două proze citite în revista Argos, parcă, și m-a surprins plăcut atenția ei pentru detalii, pentru trăirile personajelor, pentru atmosferă. Iar când am cunoscut-o față în față, am întâlnit o persoană timidă, discretă, dar plină de căldură și voie bună.           Prin urmare, m-am bucurat când mi-a oferit ocazia s-o cunosc și prin intermediul volumului de debut Cine doarme și visează. O carte din care să citesc azi câteva pagini, mâine altele, călătorind din poveste în poveste până la final. Prin acest tip de interacțiune poți vedea din ce material e croit un autor, dacă stârnește în tine acel fior care te va face să spui „da, vreau să cumpăr și următorul său volum”.           Cartea Cezarinei include șase texte cu rețete diferite, dar conținând toate anumite ingrediente: atenție pentru detalii, frumusețe stilistică, atmosferă obsedantă, […]

Citește mai departe

„Ora 12” de Alexandra Gold

          Un foarte bun mod de a-ți diversifica lista de lecturi și, de ce nu?, exercițiile intelectuale poate fi abordarea din când în când a unui roman grafic. Pentru cei obișnuiți cu benzile desenate, acest lucru vine în mod natural, distributivitatea atenției fiind în acest mod pusă și ea la încercare, ochiul fiind nevoit să urmărească textul din bulele de dialog în paralel cu succesiunile imaginilor desenate și să compună povestea din două surse. Acest lucru este deci diferit de procesul lecturii unui simplu text scris. Dacă e mai solicitant sau mai reconfortant să citești bandă desenată în loc de proză, eu aș înclina să cred că e mai reconfortant. Măcar pentru faptul că un roman grafic ca cel al Alexandrei Gold poate fi parcurs ușor în câteva zeci de minute, imaginile care defilează de-a gata în fața ochilor fiind mult mai facil de asimilat decât cele pe care mintea trebuie să le deseneze singură, după ce stochează paragrafe întregi de descrieri și acțiune. Acest lucru este însă valabil numai dacă banda desenată este de calitate. Iar cea din „Ora 12” cu siguranță este.           În câteva cuvinte, este vorba despre patru prieteni care se pregătesc de o vacanță rustică […]

Citește mai departe

Sci+Fi Fest: între prudență și îndrăzneală

          Dacă mă lăsați în fața unui auditoriu căruia știu că pot să-i comunic lucruri interesante, aș putea să vorbesc cu entuziasm cincizeci de minute fără pauză, adică până sună clopoțelul, și încă ar mai rămâne lucruri nespuse. Așa s-a întâmplat la prima prezentare cu public a cărții mele de debut, Noaptea lemurienilor, lansare petrecută sub foaia unui cort imens instalat în Piața Unirii din Focșani, cu două zile înainte de Sci+Fi Fest. Am vorbit atunci despre resorturile care m-au îndemnat să scriu această carte, despre pasiunea cu care am scris-o și despre acele calități ale ei care, în opinia mea, o recomandă pentru lectură. Am putut să vorbesc la Focșani despre lucrurile acestea cu entuziasm deoarece am văzut în audiență potențialii cititori, cu care am stabilit o legătură empatică. M-am agățat de privirile a două sau trei persoane, auzeam exclamațiile aprobatoare ale lui Cătălin Pavel de lângă mine și m-am simțit sprijinit psihologic.             Ce s-a întâmplat la Sci+Fi Fest de nu m-am putut concentra asupra subiectului, nu mi-am găsit ideile și cuvintele și am încheiat după trei fraze pline de banalități? Cătălin Pavel era în continuare lângă mine, în audiență erau destui prieteni care știam că mă […]

Citește mai departe

The Bad Batch – Am văzut filmul ăla produs de Vice despre canibali și secta de hipsteri

          V-ați prins? V-ați prins?! E un titlu în stilul celor date de Vice și, dacă nu îl apreciați, s-ar putea să veți avea o relație complicată cu The Bad Batch, un film în care Jason Momoa este un culturist canibal, iar Keanu Reeves este liderul unei secte de hipsteri într-un viitor distopic în care Statele Unite își exilează infractorii în deșertul mexican de la sud de Texas.           Printre infractorii recent aruncați peste graniță se numără și Arlen (Suki Waterhouse) o tânără care este prinsă de canibalii culturiști, își pierde o mână și un picior, reușește să scape înainte să fie mâncată cu totul și, cu ajutorul unui pustnic întruchipat de Jim Carrey, ajunge în Confort, comunitatea păstorită de Keanu Reeves. Pare a fi o așezare liberă în care localnicii ziua fac comerț, iar noaptea petrec pe muzica DJ-ului interpretat de Diego Luna (da, actorul din Rogue One). Singurele momente ciudate din Confort sunt cele în care Keanu Reeves iese din conacul său și face băi de mulțime înconjurat de femei gravide înarmate cu pistoale automate.           Arlen simte totuși nevoia de răzbunare pe canibalii care i-au mâncat un membru superior și unul inferior. Se aventurează din nou în […]

Citește mai departe
1 2 3 107